Interviuri

Interviu cu Mihaela Coravu de la „Terapia cu povești”

Interviu cu Mihaela Coravu de la „Terapia cu povești” - RevistaMargot.ro

Mihaela Coravu este fondatoarea site-ului „Terapia cu povești”, autoarea „Poveștilor Ewei”, o serie de povești terapeutice pentru copii, având în centrul lor ca personaj principal pe Ewa, o fetiță de 8 ani care poate comunica cu animalele.

Poveștile conțin tehnici de Programare Neuro Lingvistică, utile pentru depășirea unor blocaje mentale, contribuind la dezvoltarea armonioasă și echilibrată între mental și emoțional, propunând modele și soluții la provocările vieții contemporane.

Mihaela este psihoterapeut în formare la Institutul European de Studii pentru Terapia Copiilor și Adolescenților și este certificat Master NLP de către E.A.N.L.P. ( European Association of NLP ) și A.R.O.N.L.P. ( Asociația Română pentru Programare Neuro-Lingvinstică ).

Revista Margot: Mihaela, multă vreme ai lucrat printre cărți și cu cărți. Ele te-au însoțit pe drumul tău mereu, într-un fel sau altul. Ce anume te-a făcut să te îndrepți către a deveni autor de carte și, mai ales, ce te-a atras cel mai mult la poveștile terapeutice?

Mihaela: De când eram mică am visat să scriu povești și nu înțelegeam de ce „oamenii mari” nu realizează cât de importante sunt acestea pentru copii.

Adulți fiind, copleșiți de responsabilitățile de zi cu zi, uităm magia poveștilor din copilărie. Deși aveam vreo 10 ani, când mi-am promis mie însămi că voi scrie povești când voi fi mare, viața m-a purtat pe căi nebănuite până când mi-a amintit de promisiunea făcută. Și atunci am realizat că am ceva de făcut, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți…

Despre cum am ajuns să scriu povești terapeutice și cum a apărut site-ul „Terapia cu povești” am scris aici: http://terapiacupovesti.eu/2017/10/cum-au-aparut-povestile-ewei-si-site-ul-terapia-cu-povesti/ și dacă citiți, veți vedea că drumul nu a fost ușor. Dar când privești cu atenție în timpul călătoriei, înveți multe.

Revista Margot: De ce povești terapeutice?

Mihaela: Pentru că avem nevoie… Poarta deschisă spre imaginație este o comoară care trebuie valorificată.

Prin povești se transmit comportamente, valori, convingeri, se creează modele de eroi pe care copiii doresc să le urmeze.

Poveștile terapeutice fac mai mult de atât: oferă soluții la probleme asemănatoare cu ale tale, te ajută să privești lucrurile din alte unghiuri de vedere, îți dau încredere în tine, te ajută să crezi în schimbare, să te împaci cu tine și cu ceilalți fără a-i judeca, să îți depășești fricile sau traumele.

Deși sunt doar povești, acestea au un mesaj, iar el rămâne ca o lecție care a fost învățată fără ca tu să-ți dai seama de asta. Chiar și după ce s-au încheiat, poveștile lucrează mai departe, în subconștientul nostru.

Revista Margot: Ce reacții ai avut din partea copiilor care au participat la atelierele tale? Cum reacționează aceștia la poveștile terapeutice?

Mihaela: La atelierele mele citesc exclusiv din Poveștile Ewei.

Mi se pare corect să folosesc propriile povești pentru a vorbi pe anumite teme și nu aș folosi fără acordul autorilor, poveștile lor originale.

Ce se întâmplă la un atelier? Fiecare atelier are o temă pe care lucrăm. Pentru fiecare temă, avem câte o poveste din Poveștile Ewei (ex: cum să-ți păstrezi cumpătul când te enervezi, resursele proprii și stima de sine, despre atitudine, echilibrul emoțiilor, rolurile pe care le jucăm…ș.a.m.d.).

Atelierul este o combinație de jocuri de inteligență emoțională, o poveste, discuții și fișe de lucru pe tema stabilită.

Copiii sunt „prinși” de activitățile diverse și variate și nici nu știu când a zburat timpul, pentru că atelierul este dinamic.

Activitățile noastre presupun atât mișcare, cât și momente de interiorizare și atenție.

Mă bucur să văd ochișorii lor atenți, să aud întrebările lor și să știu că pot să le dau răspunsuri care să-i încurajeze, și cel mai mult mă încântă când îi văd bucuroși și entuziasmați. În timpul povestirilor, copiii sunt curioși ce se întâmplă mai departe și se identifică cu personaje din poveste.

Revista Margot: Ce părere au părinții despre poveștile terapeutice și atelierele tale? Recomanzi o anumită vârstă pentru a participa la ele?

Mihaela: Cred că Poveștile Ewei sunt înțelese cel mai bine de copiii de peste 7 ani, când ies din etapa egocentrică.

Între 7-11 ani gândirea devine mai flexibilă și în cadrul interacțiunilor sociale copii devin mai atenți la nevoile celuilalt. Acesta este momentul în care ei pot privi regulile, care pot fi negociate, ca pe niște modalități de bună desfășurare a unei acțiuni. Deci, au mai multă înțelegere.

Părinții sunt însă cei care decid să înscrie copiii la ateliere, de cele mai multe ori ei sunt cei care au citit Poveștile Ewei înaintea copiilor, cei cărora le-a plăcut ideea de lucru prin povești terapeutice și jocuri de inteligență emoțională; părinți care au crezut în puterea poveștilor. Ei aleg aceste ateliere tocmai pentru că preferă aceasta modalitate blândă de modelare a caracterului copilului lor, conștienți că uneori se lovesc de probleme pe care nu le pot rezolva singuri, lovindu-se de rezistență din partea copilului.

 

Interviu cu Mihaela Coravu de la „Terapia cu povești” - RevistaMargot.ro

Mihaela alături de unii dintre copiii care au participat la atelierele sale

Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului

1 2
Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.