Cum doarme copilul – Singur sau cu părinţii?

Iată o întrebare al cărei răspuns ideal îi preocupă în continuare atât pe părinţi, cât şi pe specialişti. De-a lungul timpului, au fost exprimate o multitudine de opinii pe această temă, fiecare mai mult sau mai puţin susţinută de argumente solide.

Toate variantele prezintă deopotrivă avantaje şi dezavantaje, rămânând la latitudinea părinţilor libertatea de a face alegerea potrivită.

1.Varianta „Copilul doarme singur în camera lui”

Unii părinţi decid încă de la început ca bebeluşul să doarmă în camera lui, în pătuţul pregătit special în acest scop, considerând că aşa este cel mai bine şi pentru micuţ, şi pentru ei. Această variantă este susţinută şi de o parte dintre pediatri, care apreciază că astfel se evită consecinţe negative precum tulburările de somn sau dezvoltarea unei dependenţe nesănătoase faţă de părinţi.

Potrivit unor păreri, cea mai bună perioadă în care părinţii pot încerca să îl înveţe singur pe bebeluş este între 6-8 săptămâni şi 4 luni, deoarece în acest interval s-ar forma asocierile de somn. După vârsta de 4 luni se dezvoltă şi ritmurile circadiene (ceasul biologic). Obişnuirea nou-născutului să doarmă fără părinţi este de evitat atunci când acesta este excesiv de obosit sau bolnav. Totodată, condiţiile de somn trebuie să fie adecvate, iar aşezarea în pătuţ trebuie făcută când bebele este semi-adormit. Se consideră, de asemenea, că un pat de dimensiuni mici simulează spaţiul intrauterin şi îl ajută pe cel mic să fie mai liniştit.

Avantaje

• Nu există riscul vătămării bebeluşului de către părinţi în timpul somnului.
• Părinţii se odihnesc mai bine şi nu au temerea că îl pot leza pe cel mic când au un somn profund.
• Copiii, la rândul lor, nu sunt deranjaţi de mişcările sau zgomotele din camera părinţilor. De asemenea, programul lor de somn nu este perturbat din cauza orei înaintate la care se culcă părinţii.
• Viaţa de cuplu are mai puţin de suferit.
• Este diminuat riscul ca micuţul să doarmă până la o vârstă destul de mare cu părinţii, aşa cum se întâmplă cu unii copii obişnuiţi cu co-sleeping-ul sau co-bedding-ul.

Dezavantaje

• Bebeluşul este privat de căldura maternă atât de necesară, în special în primele luni. De aceea se recomandă ca măcar până la 3-4 luni copilul să doarmă aproape de mama lui. Conform altor opinii, co-sleepingul ar fi recomandat până la vârsta de un an sau chiar până la 3-4 ani.
• Părinţii riscă să afle cu întârziere dacă bebeluşul se simte rău sau are nevoie de ceva, în cazul în care copilul nu se exprimă prin plâns sau somnul părinţilor este mai adânc. Aparate precum interfoane, videofoane sau monitoare de respiraţie rezolvă parţial această problemă, însă nu pot reda anumite semne care arată că ceva nu ar fi în regulă cu copilul.
• Alăptarea poate fi afectată. Spre deosebire de un bebe care doarme lângă pieptul mamei, având oricând posibilitatea de a fi hrănit, nou-născutul culcat separat, în camera lui, este alăptat mai puţin în timpul somnului şi se poate dezobişnui de sân, cerând înţărcarea mai devreme.
• Copilul mic se trezeşte foarte des, iar părinţii sunt nevoiţi să se reîntoarcă de nenumărate ori în camera bebeluşului.

2.Varianta „Copilul doarme cu părinţii în pat (co-bedding)

Cunoscutul pediatru de origine suedeză Nils Bergman publica anul trecut rezultatele unui studiu privind beneficiile pe care le au copiii mici atunci când dorm cu mamele lor. Concluziile studiului, în cadrul căruia au fost urmăriţi 16 nou-născuţi, indicau faptul că inima bebeluşului funcţionează şi se dezvoltă mai bine dacă somnul său are loc la pieptul mamei. În schimb, dormitul singur creşte nivelul de stres al copilului, având efecte negative asupra evoluţiei creierului şi favorizând un comportament negativ la viitorul adult. Pediatrul precizează că, în primele săptămâni de viaţă, este bine ca nou-născutul să doarmă pe pieptul mamei, iar, ulterior, în pat cu aceasta până în jurul vârstei de 3-4 ani.

Alte avantaje

• O alăptare de succes şi pe o perioadă mai lungă. Mama simte imediat când copilul vrea sân şi îl alăptează mai mult şi mai des.
• Somn mai bun pentru cel mic. Bebe adoarme mai uşor lângă mamă şi, datorită faptului că aceasta intervine imediat, plânge şi se trezeşte mai rar.
• Somn mai bun şi pentru părinţi. Deşi se vorbeşte despre un somn mai odihnitor cu bebe în camera lui, unele studii arată că părinţii separaţi de copii sunt, de fapt, mai obosiţi, deoarece trebuie să se trezească de mai multe ori în timpul nopţii.
• Părinţii petrec mai mult timp cu micuţul, compensând lipsa din timpul zilei când sunt la serviciu sau se ocupă de îndeplinirea altor sarcini. Pe timpul nopţii, părinţii pot îmbrăţişa sau mângâia copilul şi îi oferă acestuia un benefic sentiment de siguranţă şi afecţiune.
• Legătura părinţi-copil este mai puternică, iar relaţia dintre aceştia, mai armonioasă.

Dezavantaje

• Unul dintre cele mai mari dezavantaje este legat de siguranţa copilului. În timpul nopţii, vigilenţa părinţilor îşi pierde din intensitate, mai ales că mamele sunt extrem de obosite, iar taţii, neobişnuiţi să îngrijească un nou-născut. Anumite mişcări sau întoarceri de pe o parte pe alta îl pot pune în pericol pe bebeluşul foarte fragil. Culcarea nou-născutului în pat cu părinţii este incriminată ca fiind o cauză importantă a Sindromului morţii subite la copiii de sub un an. Totodată, mai există pericolul ca bebeluşul să cadă din pat, să fie prins între cadrul de pat şi saltea sau să se supraîncălzească.
• Unii părinţii nu se odihnesc prea bine simţinând tot timpul mişcările bebeluşului şi auzind scâncetele lui.
• Un copil obişnuit să doarmă cu părinţii s-ar putea lăsa mai greu convins să doarmă în camera lui.
• Copilul este expus prematur la discuţiile despre problemele părinţilor sau familiei: lipsa banilor, disensiuni cu colegii de serviciu sau cu rudele etc.
• Potrivit unor opinii din lumea medicală, copiii care dorm cu părinţii dezvoltă tulburări de somn şi devin foarte dependenţi de aceştia.

3.Varianta „Copilul doarme în patul lui, în cameră cu părinţii (co-sleeping)

Este calea de compromis a dormitului împreună cu părinţii, întrunind o bună parte dintre avantajele acesteia, însă cu mai puţine dezavantaje. Cei care nu vor să doarmă în pat cu bebeluşul, dar îşi doresc să îl aibă aproape măcar în primele lui luni de viaţă, pot opta pentru amplasarea pătuţului copilului în camera lor şi chiar pentru un pătuţ anexă. Această variantă are tot mai mulţi susţinători, inclusiv în rândul specialiştilor.

Avantaje

• Riscul apariţiei Sindromului morţii subite infantile, considerat o cauză principală de mortalitate, mai ales în primele luni de viaţă, este înlăturat. La fel şi pericolul altor accidente.
• Bebeluşul doarme în patul lui, dar se află sub atenta supraveghere a părinţilor, care îl aud şi îl văd în orice moment.
• Mama il poate atinge oricând şi îl va alăpta cu uşurinţă.
• Conform susţinătorilor acestei metode, apropierea de părinți îl ajută pe bebeluș să se dezvolte mai repede și mai bine. Activitatea sistemului cardio-respirator și imunitatea nou-născuţilor care dorm împreună cu părinții, dar separat, s-ar îmbunătăți,
• Legătura afectivă dintre părinţi şi copil este mai puternică, ajutându-l pe micuţ să se dezvolte corespunzător din punct de vedere psiho-emoțional.
• Contrar opiniilor potrivit cărora copiii obişnuiţi cu co-sleepingul ar fi mai dependenţi, micuţii care dorm aproape de părinţi devin mai lesne indepedenţi. Acest lucru se explică prin faptul că astfel nevoile copiilor sunt mult mai bine acoperite decât în cazul celor are îşi aşteaptă mereu mama să apară în camera lor, Ştiindu-se protejaţi, cei mici au mai mult curaj să exploreze noul şi lumea înconjurătoare.

Dezavantaje

Aproximativ aceleaşi ca şi la dormitul în patul părinţilor, mai puţin riscurile care se referă la siguranţa copilului.

Indiferent de argumentele pro sau contra pentru oricare dintre cele trei variante, nu se poate afirma că există o regulă universal valabilă, deoarece copiii sunt diferiţi şi au propriul ritm de dezvoltare. La luarea deciziei, important este însă raportul dintre beneficii şi riscuri în cazul fiecărei metode în parte, precum şi măsura în care acestea corespund nevoilor familiiei şi copilului.