Copilul

De ce nu trebuie să comparăm fraţii între ei

De ce nu trebuie să comparăm fraţii între ei - RevistaMargot.ro

Cu toţii suntem de acord că fiecare copil este unic în felul său. Chiar şi fraţii, care au aceeaşi moştenire genetică, pot fi pe deplin diferiţi unul de celălalt.

Şi totuşi, numeroşi părinţi cad în păcatul de a face comparaţii nu doar între copiii lor şi cei ai altor familii, ci şi între proprii copii.

Desigur, nu orice fel de comparaţie este nocivă. De exemplu, putem face aprecierea că unul dintre fraţi se descurcă foarte bine la ştiinţele exacte, în timp ce altul dovedeşte reale aptitudini pentru artă sau literatură. În acest caz, evaluarea subliniază punctele forte ale fiecăruia.

Problemele apar atunci când comparaţiile îl pun în inferioritate pe unul dintre fraţi. Sau când evaluarea este încărcată de judecăţi şi critici.

Efectele comparaţiei între fraţi

„De ce nu poţi fi şi tu ca fratele tău/sora ta ?”, îşi întreabă unii părinţi copiii, când aceştia nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor. Adică nu se mulează pe un anumit model promovat, în mod greşit, ca ideal de către părinţi.

Specialiştii atrag atenţia că întrebări precum cea de mai sus riscă să aibă un impact devastator asupra unora dintre copii.

Aceşti copii cresc în umbra realizărilor fraţilor lor, deşi nici ei nu sunt lipsiţi de potenţial în anumite domenii. Din păcate, fără să realizeze consecinţele, părinţii sunt, adesea, mai preocupaţi de ceea ce nu pot face copiii decât de ceea ce pot face.

Faptul că se insistă în mod constant cu comparaţiile între fraţi, în defavoarea unora dintre ei, agravează şi mai mult efectele negative.

Astfel, copiii aflaţi în această situaţie ajung să se confrunte cu o serie de probleme:

– Să creadă că ei nu au nici o valoare;

– Să se raporteze toată viaţa la ceilalţi, considerând că nu pot fi niciodată suficient de buni;

– Să le fie subminată stima de sine;

– Să piardă motivaţia de a lupta şi a evolua;

– Să devină dominaţi de anxietate;

Să îşi deteste fraţii, care, în opinia lor, beneficiază de toate dragostea şi aprecierea părinţilor.

De ce nu trebuie să comparăm fraţii între ei - RevistaMargot.ro

sursa foto: Pinterest

Impactul negativ, confirmat de studii

Părerea părinților despre copiii lor și comparațiile pe care aceştia le fac între fraţi pot determina amplificarea diferențelor.

Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Brigham Young University (BYU) în rândul a 388 de adolescenţi.

Publicat în anul 2015 în Journal of Family Psychology, studiul s-a axat pe legătura dintre progresele şcolare ale unor copii, ajunşi la vârsta adolescenţei, şi comparaţiile făcute de părinţii lor între primul născut şi alţi fraţi.

Întrebaţi de autorii studiului ce cred despre rezultatele şcolare ale copiilor lor, majoritatea părinților au afirmat că primul născut învaţă cel mai bine, deși, în medie, performanţele fraților erau similare.

Convingerile părinților despre diferențele dintre fraţi nu au fost influențate de notele obţinute de copiii lor anterior. Însă notele adolescenților au fost influențate de convingerile părinților.

Conform observaţiilor studiului, fratele considerat mai deştept de către părinţi a avut tendinţa de a se descurca mai bine în anul şcolar următor. În schimb, cel considerat inferior a tins spre rezultate mai slabe. Diferenţa dintre cele două categorii de elevi a fost de 0,21 GPA (Grade Point Average) – un punctaj practicat în SUA pentru evaluarea rezultatelor şcolare.

„Este posibil să vi se pară nesemnificativă diferenţa, dar, pe termen lung, aceste efecte minore au potențialul de a amplifica diferenţele dintre frați”, a subliniat Alex Jensen, autor al studiului.

„Părinţii tind să-i perceapă pe fraţii mai mari ca fiind mai capabili, dar, in medie, aceştia nu se descurcă mai bine la şcoală decât fraţii lor mai mici. (…). În acest caz, credințele părinților sunt inexacte. Părinții tind, de asemenea, să creadă că fiicele lor sunt mai competente din punct de vedere academic decât fiii lor și, cel puțin în ceea ce privește notele, acest lucru pare a fi adevărat”, explică Jensen.

Jensen îi sfătuieşte pe părinţi să pună accent pe calităţile fiecărui frate şi să fie atenţi când fac aprecieri la adresa fraţilor de faţă cu aceştia. Doar astfel părinţii îi pot ajuta pe toţi copiii lor să aibă succes.

De ce nu trebuie să comparăm fraţii între ei - RevistaMargot.ro

sursa foto: Pinterest

Cu ce înlocuim comparaţiile nocive

Comparaţiile nocive între fraţi nu sunt de folos nici copiilor nici părinţilor. Mult mai util ar fi ca părinţii să îşi sprijine copiii să îşi descopere abilităţile unice – indiferent de natura acestora : sociale, culturale, sportive etc.

Este deci benefic ca:

  • Să fie respectate capacităţile individuale ale fiecăruia dintre fraţi.
  • Părinţii să îi ajute pe toţi fraţii să îşi valorifice punctele forte. (Şi să nu insiste ca unii dintre aceştia să se orieteze spre domenii care nu li se potrivesc şi nu îi atrag).
  • Să fie găsit tot timpul un mod de a aprecia şi recompensa realizările fiecăruia dintre fraţi.
  • Părinţii să le ofere tuturor fraţilor dragostea lor necondiţionat – doar astfel copiii vor creşte încrezători în propriile forţe şi cu şanse de reuşită în viaţă.

Să nu uităm aşadar să apreciem individualitatea copiilor noştri. De asemenea, să ne alegem întotdeauna cu grijă cuvintele, deoarece copiii pun foarte mult preţ pe ceea ce cred părinţii despre ei.

Iar, înainte de a avea ei înşişi o părere despre valoarea lor, o aud şi o reţin pe cea exprimată de noi. Să le oferim aprecierea şi încrederea noastră pentru a le da un start cât mai bun în viaţă.

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.