Fertilitate

Posibile cauze ale problemelor de fertilitate

Numărul cuplurilor care întâmpină dificultăţi în conceperea unui copil creşte de la an la an aproape peste tot în lume. Potrivit statisticilor, există mai mulți factori implicați în scăderea fertilității la circa o treime din cupluri.

 

Vestea bună este că s-au făcut progrese importante în ceea ce priveşte depistarea problemelor de fertilitate, datorită metodelor de investigare din ce în ce mai avansate şi a diversificării acestora, de-a lungul timpului identificându-se numeroase posibile cauze care împiedică un cuplu să aibă copii.

 

CAUZE ALE INFERTILITĂŢII FEMININE

 

Dezechilibre hormonale

Pentru a rămâne însărcinată şi a duce sarcina la termen în bune condiţii, o balanţă optimă a hormonilor implicaţi în procesul reproductiv este crucială. Factorii care pot perturba nivelul normal al acestori hormoni sunt multipli, pornind de la disfuncţia glandelor endocrine şi ajungând până la stres sau folosirea îndelungată a contraceptivelor. Una dintre cele mai cunoscute afecţiuni legate de dezechilibrele hormonale este Sindromul ovarelor polichistice, caracterizat prin menstre neregulate, formarea de chisturi ovariene, obezitate şi infertilitate. Fiecare femeie trebuie investigată distinct în scopul unui diagnostic corect. Dacă se reuşeşte echilibrarea hormonilor endocrini de reproducere şi sarcina tot nu se produce, ar mai putea exista și alte cauze ale infertilităţii.

 

Probleme de ovulaţie

Ovulaţia este un proces fără de care nu se poate obţine o sarcină, embrionul fiind rezultatul unui ovul fecundat de spermatozoid după ce a fost eliberat de ovar. Atunci când ovulaţia lipseşte sau are loc fără o periodicitate normală ar putea fi vorba de cauze precum calitatea slabă a ovocitelor, disfuncţii ale glandelor endocrine, o alimentaţie precară, subponderabilitate sau supraponderabilitate (ori obezitate), stres, un stil de viaţă nesănătos etc. Restabilirea unei ovulaţii regulate reprezintă un prim pas esenţial pentru ca o femeie să poată rămâne însărcinată.

 

Insuficienţa ovariană prematură

Se vorbeşte în general de insuficienţă ovariană prematură dacă ovarele unei femei sub vârsta de 40 de ani încetează să mai funcţioneze normal, iar menstra lipseşte minimum patru luni. Cauzele insuficienţei ovariene premature nu sunt integral cunoscute, dar pot fi legate de patologii autoimune (tiroidita Hashimoto, boala Addison, boala Basedow etc), sau anomalii genetice. Iradierea ori tratamentul cu citostatice pot declanşa, de asemenea, boala. Pentru confirmarea diagnosticului se apelează la dozările hormonale. Această afecţiune diminiuează drastic şansele de a obţine o sarcină folosind propriile ovule.

 

Obturarea sau nefuncţionalitatea trompelor uterine

Trompele uterine reprezintă un segment de bază al aparatului reproducător feminin. Acestea preiau ovulul eliberat de ovar şi îl ajută să se deplaseze spre uter pentru a se implanta acolo. Tot în trompele uterine are loc fecundarea ovulului de către spermatozoid şi formarea embrionului. Din păcate, acestea sunt foarte vulnerabile şi pot fi cu uşurinţă lezate ca urmare a unor afecţiuni precum Boala inflamatorie pelvină (adesea produsă pe fondul unor boli cu transmitere sexuală) sau endometrioza. Când trompele uterine nu funcţionează normal creşte şi riscul sarcinii extrauterine, o situaţie medicală de risc înalt pentru femeie, ce poate necesita inclusiv intervenţie chirurgicală. Conform statisticilor, circa  25% dintre cazurile de infertilitate feminină au la origine blocarea trompelor uterine.

 

Endometrioza

Este o boală manifestată prin dezvoltarea celulelor endometriale în afara uterului. În timpul menstrei, aceste celule se desprind de pe pereţii uterului şi, din cauze neînţelese încă pe deplin, se implantează pe ovare, în trompele uterine, pe suprafețele exterioare ale uterului sau ale intestinelor ori pe suprafaţa mucoasei pelvine. Mai rar ajung în vagin, col uterin, vezica urinară sau pe organe extra pelviene. În afara unor simptome supărătoare, ca dureri abdominale sau sângerări menstruale neregulate, endometrioza este o cauză importantă a infertilităţii. În funcţie de gravitatea sa, aceasta se poate ameliora prin medicaţie sau chirurgical.

 

Afecţiuni ale uterului

Printre cele mai întâlnite probleme ale uterului cu implicaţii în scăderea fertilităţii se înscriu polipii, ţesutul cicatricial (sinechiile), adenomioza şi fibroamele uterine. Mai rar se pot descoperi unele malformaţii uterine. Fiecare dintre aceste situaţii poate împiedica implantarea embrionului în mucoasa uterului şi evoluţia normală a sarcinii. Dacă sunt diagnosticate corect şi în anumite stadii, o bună parte dintre afecţiunile uterului sunt tratabile.

 

Avansarea în vârstă

Fertilitatea maximă a femeii se atinge în jurul vârstei de 25 ani. După această vârstă începe un declin uşor, dar constant, până spre 35 de ani, când fertilitatea scade dramatic. Totodată creşte riscul de avort și de anomalii ale fătului. Deşi vârsta reproductivă poate fi diferită de vârsta cronologică, în majoritatea cazurilor aceste reguli se confirmă. Rezerva ovariană este redusă, calitatea ovocitelor scade şi ea, nici nivelul hormonal nu mai este cel din tinereţe. La acestea se pot adăuga alte probleme de sănătate, inclusiv nevoia unei medicaţii permanente pentru diverse afecţiuni cronice. De aceea, în măsura în care este posibil, este bine ca o femeie să nu amâne foarte mult momentul conceperii copiilor, desigur, dacă îşi doreşte să fie mamă.

 

CAUZE ALE INFERTILITĂŢII MASCULINE

 

La unul din cinci cupluri diagnosticate cu probleme de fertilitate cauzele ţin de afecţiuni ale partenerului de sex masculin. Cele mai cunoscute situaţii de infertilitate la bărbaţi au legătură cu producerea spermei, canalul deferent (canal ce transportă sperma spre canalul ejaculator), erecţie şi ejaculare, disfuncţii hormonale sau anticorpi antispermatici.

 

Probleme privind calitatea spermei

Două treimi dintre bărbaţii care se confruntă cu infertilitatea descoperă, în urma testelor, că produc un număr insuficient de spermatozoizi, ori că spermatozoizii prezintă diverse anomalii. Uneori aceste modificări pot coexista. În afara unor situaţii mai rar întâlnite, când este vorba de probleme cromozomiale sau genetice, de regulă, sunt la origine infecţiile sau varicocelul (existenţa unui grup de vene dilatate si contorsionate din zona plexului pampiniform spermatic).

 

Probleme ale canalului deferent

Şi în acest caz sunt incriminate infecţii, afecţiuni legate de prostată sau absenţa vaselor deferente. Trecerea prin procedura de vasectomie poate afecta, de asemenea, adesea ireversibil, transportul spermei.

 

Dezechilibre hormonale

Mai puţin frecvente decât la femei, dezechilibrele hormonale ale bărbaţilor sunt fie dobândite, de exemplu, prin abuzul de steroizi anabolici, fie instalate pe fondul unor boli ale glandei pituitare. Este posibil, totodată, un deficit congenital de LH/FSH, hormoni cu rol esenţial în procesul de reproducere.

 

Anticorpii antispermatici

Anticorpii antispermatici sunt o cauză de infertilitate mai puţin frecventă. Aceştia pot fi produşi atât de organismul femeii, cât şi de cel al bărbatului. Dacă la persoanele de sex feminin nu se cunosc factorii care influenţează producerea de anticorpi antispermatici, la persoanele de sex masculin ar putea fi favorizaţi de vasectomie, leziuni, infecţii ale epididimului sau de alte cauze necunoscute.

 

Alţi factori care scad fertilitatea

Fumatul, de exemplu, grăbeşte cu circa patru ani instalarea menopauzei şi măreşte totodată riscul de avort și sarcină ectopică. La bărbați, creşte fragmentarea ADN-ului spermatic, sporind riscul de avort și anomalii la copii. Pe de altă parte, obezitatea influenţează negativ fertilitatea şi scade şansele de a avea o sarcină dusă la termen fără complicaţii.

 

Fertilitatea mai poate fi redusă de infecțiile cu transmitere sexuală, majoritatea asimptomatice, de chiuretajele uterine sau de tratamentele radio şi chimioterapice contra cancerului.

 

Când trebuie să începi investigațiile medicale?

Cei mai mulţi medici consideră că un cuplu ar trebui să înceapă investigaţiile după un an de încercări de a concepe un copil. Pentru cuplurile în care femeia are peste 35 de ani se recomandă să se aştepte numai şase luni, în acest caz, fiecare lună pierdută contează foarte mult. Nu doar lipsa unei sarcini, ci şi mai multe avorturi spontane sunt considerate un semn de infertilitate.

 

O evaluare eficientă este decisivă pentru elaborarea unui plan de tratament de succes. De aceea, ar fi ideal ca orice cuplu cu probleme de fertilitate să se adreseze unui specialist şi ca ambii parteneri să manifeste deschidere faţă de mijloacele de investigare indicate.

 

 

Autor: Mihaela Crețu

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.