Profa de grădi: Părintele preșcolarului, partenerul profesorului în educație

Majoritatea părinților m-au ajutat și sprijinit, devenind parteneri reali în educația celor mici de-a lungul celor zece generații cărora le-am fost dascăl.

Părinții doresc enorm de mult să-și crească copiii într-un mediu educațional bun, ca ei să fie îndrumați și stimulați de mentori calificati și devotati, pentru ca ei să se dezvolte comportamental, să fie sănătoși și fericiți.

În lumea ocupată de azi, ca profesor pentru preșcolari, am determinat tot mai mulți părinții să mă ajute, să mă sprijine în educația celor mici, chiar și să devină la rândul lor pedagogi alături de mine, într-un demers educativ sau în cadrul unor activități nonformale.

Am găsit „acel timp prețios” pentru a-i ajuta împreună pe copii să-și dezvolte un comportament bun, să socializeze și să se adapteze în ritm propriu mediul preșcolar și școlar.

Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care părinții îl pot oferi copiilor lor este să-i lase să se joace și să adapteze liber unui grup social, cum este cel dintr-o grădiniță sau de la școală. Am încercat să implic părinții cât mai mult și să îi motivez să participe cu drag la evenimentele socio-culturale ale unei grădiniței sau școli.

În lumea modernă, mulți copii prescolari își petrec timpul jucând jocuri video, vizionând emisiuni TV, mesaje pe telefoanele și tabletele lor inteligente etc. Acest aspect izolează prematur copiii de plăcerea de a se juca împreună cu alți pitici, de a participa la activități de grup, specifice vârstei, pe termen lung având un efect dăunător.

Din cauza accesului sporit la tehnologie și, probabil, a multitudinii de oferte și programe educative destinate copiilor, a grijilor cotidiene, a timpului ocupat la serviciu, părinții nu pot petrece atât de mult timo cât își doresc cu proprii copii. Remarc însă cu apreciere și respect când unii dintre ei încearcă să confere calitate puținului timp petrecut alături de copil.

Părinții își fac timp să mă ajute, uneori nu doar pentru propriul copil, ci pentru toți ceilalți copii din grupă, grădiniță, sau școală. Nu am întâlnit părinte să nu dorească să se implice în comunitatea grădiniței, școlii. Le sunt recunoscătoare și apreciez enorm de mult acest aspect.

Relația „părinte-profesor-copii” este baza dezvoltării socio-emoționale a copiilor mici. Aceasta este vitală pentru îmbunătățirea stării de bine, fiind o experiență unică pentru îmbunătățirea stării emoționale, intelectuale, fizice și sociale a copilului în mediul instituționalizat, dar și în afara acestuia.

„Relația părinte-profesor-copii” este într-o continuă schimbare pozitivă, dacă este constructivă și de actualitate.

Copiii sunt în mod natural mici „oameni de știință”, le place să descopere noi jocuri și activități formale, nonformale, indoor și outdoor, alături de colegii din grupă, profesor și părinți.

Activitățile nonformale indoor sau outdoor cu părinți și copiii le oferă acestora numeroase șanse de a explora și a face noi descoperiri. Ambele părți, mari și mici învăță firesc unii de la alții prin interpretare și experimentare.

Într-un mediu educativ natural sau în grădiniță, alături de profesor și părintele invitat-partener al activității nonformale, copiii pun întrebări și formează o ipoteză despre o situație de învățare,  „minte curioasă” dezvoltă astfel imaginația, gândirea, creativitatea, etc.

Activitatea nonformală alături de părintele-pedagog și profesorul grupei/clasei îmbunătățește schimbarea emoțională. Este o acțiune educativă de auto-exprimare. Copiii intreabă, interacționează, se adaptează, își exprimă propriile idei și dorințe. Aceste activități sunt relaxante și reduc stresul, anxietatea, timiditatea, furia, agresivitatea, hiperactivitatea. În plus, stimulează o stare pașnică copiilor și de obicei sporesc comportamentul de îngrijire, atașament, acceptare, comuniune, socializare, diversitate, multiculturalitate.

Activitățile outdoor și indoor nonformale, alături de profesori și părintele-pedagog, partener în predare învățare-evaluare măresc șansele socializării copiilor în viitoarele medii școlare, pentru că cei mici se pot conecta cu alții și pot învăța cum să împărtășească și să rezolve problemele împreună, alături de cei mari și mici. Părintele devine și el familiarizat și implicat în viața școlară viitoare.

Această modalitate de activitate permite copiilor să colaboreze pentru a crea jocuri și reguli de comuniune firească, deoarece nu există instrucțiuni stabilite, iar cei mici învață să se liniștească și să devină mai blânzi. Mai mult, ei pot învăța cum să fie empatici și să-și consoleze un prieten aflat în dificultate, sunt capabili să-și creeze propriile reguli, să rezolve problemele și atunci când sunt în imediata apropiere a adulților, prfesori ori părinți.

În concluzie, există un avantaj colectiv în a fi integrat, ancorat în comunitatea unei grădinițe, școli, ca părinte. Avantajul este acela de a avea o unitate de experiențe reale, comune și pozitive, „mari și mici”. Nu este deloc ușor să fii părinte și nici profesor, dar implicarea te poate face să te simți util și să fii alături de copilul tău.

Simona este profesor în învățământul preșcolar la Școala Primară Spectrum București, din cartierul Colentina.

Ea este absolventă a Facultății de Psihologie și Științelor Educatiei din cadrul Universității București, având și un master în management educațional.

Simona are o experiență de 28 ani de învățământul preșcolar de stat, iar din 2002 lucrează în sistemul privat autorizat și acreditat.

Ea a fost de asemenea partener la o serie de proiecte E-Twinig Erasmus, create pentru copii și care implică educația simțurilor în natură, adaptarea preșcolarilor în ritm propriu, prin activități de joc și învățare la următorul ciclu de școlarizare; predarea, învățarea, evaluarea din perspectiva integrată, în învățământul preșcolar.