Sisteme alternative de educație: Montessori

Numele Montessori provine de la Maria Montessori, prima femeie medic din Italia.

Dr. Montessori a abordat educația copiilor mici în mod științific prin mijloacele experimentului și observației. Metoda creată de ea se bazează pe înclinația naturală a copilului de a învăța. Se pune accentul pe perfecționarea gradată a îndemânării în domenii din ce în ce mai dificile.

În urma experimentelor făcute de-a lungul timpului, Montessori a elaborat o schemă care include mai multe obiecte într-o gamă foarte largă, în care este nevoie de talent, îndemânare și maturitate progresiv crescute pentru a le putea mânui. De exemplu, se utilizează cartoane colorate care trebuie împerecheate după diverse criterii, cuburi de dimensiuni diferite care trebuie aranjate în ordinea mărimii, bucăți potrivite de țesătură care să fie cusute una de cealaltă, panglici care să fie împletite în funde etc. În momentul în care copilul capătă îndemânare într-o privință, i se oferă obiectele care presupun gradul imediat următor de îndemânare crescută. Astfel, chiar de la vârsta de 2–3 ani, copilul avansează prin pași mici, stăpânind  scrisul, cititul și socotitul.

Dr. Montessori și–a început activitatea cu copii retardați, iar apoi a trecut la abordarea copiilor cu dezvoltare normală. A observat, printre altele, că interesul copiilor pentru scris și citit se manifestă, în mod special la vârsta de 4–5 ani, cu mult mai devreme de predarea acestora în școală. În prezent, dobândirea timpurie a acestor îndemânări este poate cea mai cunoscută caracteristică a sistemului de educație Montessori, deși nu este nicidecum obiectivul principal.

Pe lângă activitățile academice, educația Montessori include activități sociale, artistice și culturale. Abordarea învățării este caracterizată de libertatea copilului de a lucra în maniera lui preferată, în ritm propriu, care să se armonizeze cu mediul din jurul său. Este foarte important în tot acest proces, contactul pe care copilul îl are cu natura prin jocul în aer liber și îngrijirea plantelor și animalelor. Copiii lucrează singuri, în perechi sau uneori în grup.

În grădinițele/școlile Montessori nu există loc pentru competiție, premii sau pedepse. Părinții sunt considerați a fi parteneri, iar educatorul/profesorul joacă rolul unui îndrumător ori de câte ori este nevoie.

Orice instituție în care se utilizează metoda de educație alternativă  Montessori  trebuie să fie autorizată de Asociația Internațională Montessori.