Parenting

Cum a învăţat băieţelul meu alfabetul la vârsta de 3 ani

Cum a învăţat băieţelul meu alfabetul la vârsta de 3 ani - RevistaMargot.ro

Astă vară eram cu băieţelul meu de 3 ani şi jumătate la un centru xerox pentru nişte printuri. Pe când aşteptam să ne vină rândul, cel mic a început să citească cu voce tare, literă cu literă, ce scria pe afişul cu preţurile magazinului: c-o-p-i-e a-l-b n-e-g-r-u x l-e-i, c-o-p-i-e c-o-l-or x l-e-i, p-r-i-n-t A-4 x l-e-i. Persoanele aflate la coadă s-au întors să vadă a cui era vocea şi au râs amuzate de prichindelul de nici 1 metru înălţime care citea aproape cursiv.

 

O doamnă mai în vârstă a spus foarte convinsă: „Copiii din generaţia de astăzi au o genă în plus. Vă spune un psiholog cu experienţă…”

 

Acum eu nu mi-am propus să mă laud cu ocazia acestui articol (deşi sunt foarte mândră de copilul meu), aşa cum nu mi-am propus nici să îl învăţ pe cel mic să citească înainte de vreme. Vreau doar să împărtăşesc o experienţă.

Încă înainte de a deveni mamă, m-am întrebat, cum poate vă întrebaţi şi voi, dacă noile generaţii sunt mai inteligente decât a noastră sau a părinţilor noştri. Deoarece noi ştiam atât de puţine lucruri la vârste la care ei deţin o groază de informaţii şi pot aborda, în mod surprinzător, subiecte foarte complexe.

Îmi amintesc că am avut şi în facultate o dezbatere pe această temă cu profesorul care ne preda „Teoria comunicării”, Mihai Dinu. Opinia dumnealui era că nu este vorba de un salt spectaculos în privinţa nivelului de inteligenţă, petrecut în decursul a câteva generaţii. Ci doar de impactul accesului mai facil la informaţie.

Copiii noştri iau contact de la vârste foarte mici cu o multitudine de informaţii şi cunoştinţe, pe care le absorb cu uşurinţă.

De aici şi rolul nostru major în a-i ghida prin acest noiam de informaţii şi, când este posibil, de a filtra cu atenţie şi înţelepciune ce anume ajunge la ei.
Revenind la învăţarea alfabetului, nu ştiu dacă doamna aceea psiholog se baza pe dovezi când făcea acele informaţii. Sau poate se exprima doar plastic.

Ceea ce ştiu este că eu le-am pus copiilor mei în mână creionul dinainte de a împlini vârsta de 2 ani. Le-am cumpărat caiete, creioane colorate, tăbliţe magnetice, litere magnetice şi litere din spumă, cărticele adecvate vârstei şi alte lucruri care să le deschidă interesul faţă de studiu şi cunoaştere.

Nu i-am forţat cu nimic în acest sens. Totul a fost ca o joacă, care a prins, într-un mod foarte fericit.

Este adevărat, depinde foarte mult şi de ceea ce îi place copilului. De exemplu, şi fetiţa şi băieţelul meu sunt de aceeşi vârstă şi au avut acces la aceleaşi informaţii. El a rezonat mai mult cu această direcţie decât ea, care este atrasă mai degrabă de activităţi artistice: dans, cântec, desen – adică orice presupune creativitate şi o cât mai mare libertate de exprimare.

În schimb, băieţelul petrece cu plăcere 1-2 ore pe zi scriind litere (de curând exersează şi mici cuvinte) şi numere, făcând combinaţii de genul 1A, 2B, 3C etc. Combinaţia aceasta cu litere şi cifre a învăţat-o singur din filmuleţe animate de pe YouTube, pe care şi le alege el însuşi.

Pentru că, da, copiii au acces la televizor. Un acces, zic eu, controlat şi bine îndrumat. În sensul că ei se uită cu măsură şi la materiale eminamente educative ori adecvate vârstei lor. Internetul ne ajută foarte mult în procesul de învăţare. Chiar mă gândeam că, atunci când am aruncat televizorul vechi şi am luat unul cu wifi, am făcut alegerea în primul rând pentru mine. Nu mă aşteptam să le fie de folos lor şi atât de repede.

Cunoştinţele oferite de mine prin jocurile şi materialele educative cumpărate, sunt consolidate prin diverse filmuleţe încărcate de pe internet. Combinaţia de imagini colorate, cântec, ritm, personaje îndrăgite le captează atenţia şi îi ajută să asimileze foarte repede cunoştinţe. Cu îndrăgitul „Daddy Finger” au învăţat aproape toate culorile, inclusiv în engleză, forme geometrice, litere, numere, animale, fructe şi legume, tipuri de vehicule şi multe altele.

Noi dimineaţa ne trezim cu cântecele gen Alphabet Song (A, B, C, D, E, F, G), iar serile acestea anoste de iarnă le înveselim formând litere şi numere din plastelină sau nisip kinetic.

Un puzzle mare cu litere şi numere din spumă face, de asemenea, parte din recuzita noastră.

Cărticelele pentru copii ne sunt mereu la îndemnă şi, când le citesc din ele, încearcă şi ei să recunoască litere şi cuvinte mai scurte. Par nerăbdători să citească ei singuri din ele. Pentru că, de la cunoaşterea alfabetului până la abilitatea de a citi, este cale lungă. Dar facem paşi înainte în fiecare zi.

Acum s-ar putea naşte întrebarea: La ce îi foloseşte unui copil să ştie alfabetul la vârsta de 3 ani? Care este graba?

Ei bine, teoretic nu este nicio grabă. Poate să îl înveţe şi în clasa 0, la vârsta de 6 ani. Dar, practic, această întârziere ar putea conta la un moment dat.

Există numeroase opinii avizate conform cărora este recomandat ca un copil să ia contact cu alfabetul din perioada preşcolară, cât mai devreme. Acest lucru l-ar ajuta nu numai să deprindă mai uşor fonetica şi cititul, ci să aibă şi rezultate mai bune la şcoală.

Este şi părerea lui Francis Huang, profesor la University of Missouri, College of Education. Huang, care a avut ocazia să analizeze datele dintr-un studiu destul de amplu, cu 20.000 de copiii, pe tema impactului programelor de pregătire preşcolară, afirmă următoarele:

„În medie, cu cât pot recunoaște mai multe litere la o vârstă fragedă, cu atât mai mult cresc şansele copiilor de a se descurca mai bine la citit şi scade riscul eșecului în activitatea şcolară”.

Învăţarea alfabetului reprezintă doar o parte din educația generală a copilului, însă Huang consideră că acesta joacă un rol fundamental în dezvoltarea competențelor de citire şi scriere – unul dintre factorii esenţiali în promovarea succesului educaţional al unui copil.

Mai ales când copilul nu merge la grădiniţă, unde poate fi iniţat în acest sens, familiarizarea cu literele acasă devine şi mai importantă. La fel de mult contează şi dezvoltarea vocabularului, care necesită, de asemenea, timp, răbdare şi implicare din partea părinţilor sau a celor care au grijă de copil.

Nimic nu este însă de netrecut când vine vorba de copiii noştri. Eu m-am bucurat să îi pot însoţi şi îndruma în acest proces de învăţare şi o voi face în continuare. Cred că este de datoria mea să îi ajut să plece la drum cu un bagaj de cunoştinţe cât mai cuprinzător. În plus, apreciez că aceasta reprezintă o modalitate extraordinară de a petrece timp cu copiii şi de a-ţi consolida relaţia cu ei. Este acel timp de calitate despre care auzim vorbindu-se tot mai des.

 

 

 

Image via Pixabay/Counselling

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.