Interviuri

Interviu cu Corina Neagu, antreprenor și promotor al educației sportive

Corina Neagu este consultant pe Resurse Umane la British School of Bucharest, manager al departamentului de educație și cultură sportivă la revista Junior  SPORT, profesor la BussinessAcademy, unde predă cursuri de dezvoltare personală, fondator al companiei DARE – Development Advice &Resources, iar acestea sunt doar câteva dintre îndeletnicirile acestui antreprenor de succes.

Mamă a două sportive junioare, Corina a acceptat să le vorbească cititorilor revistei Margot despre importanța sportului în educația unui copil și provocările unui părinte și ale unui om cu inițiative ambițioase.

 

  • Bună, Corina, ai un spectru profesional diversificat, cum reușești să împaci viața de familie cu cariera?
  • Bună. De mică am fost îndrumată și educată să mă preocupe și să învăț diverse lucruri, nu doar cele care intră în sfera școlii. Îmi place să fac lucruri, să ajut oameni, să construiesc, să inițiez proiecte, am multe idei și inițiative și nu mă dau în lături de la provocări. Asta m-a ajutat mult, atât personal, cât și profesional. Dintotdeauna am știut că voi avea copii, pentru că iubesc enorm copiii. Și mereu am fost atrasă de a lucra cu oamenii, de a le fi alături, de a face lucruri împreună. Referitor la partea cu împăcatul celor două, nu este ușor deloc, pentru că în ambele trebuie să dai totul ca să-ți iasă. Dar     având susținerea, iubirea și încurajările familiei totul devine mult mai simplu și mai frumos. În plus, fiecare are pasiunile proprii, pe care ni le respectăm. Timpul pe care-l petrecem împreună cu familia este extrem de important și calitativ, reușind astfel să facem multe lucruri împreună.
  • Ambele tale fetițe fac înot, una dintre ele, Rebecca, este campioană națională la aquatlon, biatlon și triatlon, cum este să fii mama unui sportiv de performanță? Ce lucruri implică asta pentru tine în fiecare zi?
  • Este o mândrie pentru mine, dar și o provocare, să am două fete talentate, ambițioase și muncitoare. Munca cea mai grea o depun ele, iar noi, ca părinți, nu facem decât să le susținem, să le încurajăm, să le fim mereu aproape, să le iubim și să le apreciem că au ales să muncească și să se dedice unei astfel de pasiuni sănătoase. Ele nu au făcut și nu fac nimic din constrângere, ci din plăcere și pasiune, și cred că asta face diferența între a face ceva din obligație și a face ceva cu drag. Dincolo de imaginea de sportiv de performanță pe care toți o văd sunt lucruri de care noi, ca părinți, trebuie să avem grijă: alimentație, echipament, stare de sănătate, stare psihică etc. Cine crede că un copil la aproape 12 ani nu are nevoie de mare lucru pentru a face sport, nu s-a confruntat cu realitatea. Cerințele sunt cu atât mai mari cu cât copilul este mai talentat și mai dornic să performeze și să ajungă cât mai departe în sport.

 

  • Încerci să atragi atenția prin intermediul unora dintre articolele tale asupra condițiilor din unele complexuri sportive din România. Cu ce se confruntă un tânăr sportiv, care deși are performanțe deosebite nu este susținut de stat? Ce înseamnă din punct de vedere financiar pentru un părinte să-și susțină copilul la început de drum în practicarea unui sport la nivel înalt?
  •  Această singură întrebare ar putea constitui baza unei dezbateri pe tema sportului în România. Întrebarea nu este ce nu face statul pentru copii, ci ce face, efectiv? Până la vârsta de 13-14 și chiar mai mult statul nu te observă, ca sportiv de performanță nu exiști, pentru că se consideră că aceea este vârsta la care se începe marea performanță. Depinde, evident, de disciplina sportivă aleasă. Dar acesta este și momentul în care foarte mulți copii abandonează sportul tocmai pentru că nu sunt susținuți, iar părinții pun în balanță școala și sportul, făcând astfel o mare greșeală. Eu pot înțelege asta, în viață sunt decizii de luat, dar când ai un copil talentat, care vrea, poate și are rezultate, este mare păcat să-i frângi aripile și să nu încerci prin toate mijloacele să-l încurajezi să-și urmeze talentul. Sportul trebuie să intre în educația copilului încă de mic, să fie promovat ca instrumentul cel mai la îndemână, cel mai sănătos și cel mai eficient în creșterea și educarea unui copil. Când vorbim despre sport nu trebuie să ne gândim neapărat la performanță sau la medalii, ci la beneficiile mișcării în sine. Cele două ore de educație fizică din școli sunt complet insuficiente pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil, care de ani de zile a înlocuit alergarea, fotbalul, jocurile maidanului cu tableta, telefonul sau televizorul. Statul trebuie să aibă sportul, educația, sănătatea ca priorități pe lista de acțiuni. Atunci când se va întâmpla asta, copiii vor avea și locuri unde să se antreneze și respectiv antrenori dedicați și interesați. Sunt 27 de ani de când domeniul acesta a fost lăsat în paragină, abandonat și vitregit, iar consecințele nu s-au lăsat așteptate. De aceea, au înflorit multe centre private, insuficiente însă pentru a compensa rolul sportului de masă și baza de selecție, pentru că nu toți părinții își permit financiar să susțină copiii pe termen lung într-un club privat. Marea problemă nu este când copilul începe practicarea unui sport și când, într-adevăr, cerințele nu sunt foarte mari. Problema apare atunci când copilul dovedește că are talent și potential, iar părinții trebuie să înceapă să investească în tot ce am menționat mai devreme: nutriție, echipamente, deplasări, întreținere fizică și psihică. Foarte mulți renunță din motive financiare, alții din diverse motive, mai mult sau mai puțin întemeiate, dar pe care nu le comentăm aici. Ce vreau să spun este că sportul de performanță de la un nivel în sus se întreține și cu bani, nu doar cu voință. Iar dacă vorbim de anumite sporturi ca tenis, balet, scrimă, gimnastică și altele, costurile sar în aer. Deci pentru o familie cu venituri mici este aproape imposibil să susțină financiar performanța unui copil pe termen lung.

 

  • Am remarcat, de asemenea, că promovezi tinerii sportivi cu „profil de campion”, poate de aceea dorești și să înființezi pe viitor o academie sportivă, ce ți-ai dori tu să faci pentru acești performeri?
  • Este un vis pe care sper din suflet să reușesc să-l îndeplinesc la un moment dat. Îmi doresc ca sportul în România să ajungă, și cu ajutorul meu, acolo unde merită să fie: pe locuri fruntașe. Avem copii și sportivi foarte talentați, muncitori, dornici să ajungă cât mai departe, dar cărora aripile le sunt tăiate în zbor. Lăsând la o parte problemele de ordin medical care pot interveni, pierdem poate mii de talente, din motivele enumerate deja, care ar putea contribui major la îmbunătățirea imaginii României. Să nu uităm cât de apreciați eram la anumite discipline sportive unde eram imbatabili, să nu uităm Daciadele, Jocurile Olimpice de la care ne întorceam mereu cu medalii, să nu uitam cu câți sportivi ne-am prezentat anul trecut la Jocurile Olimpice de la Rio și cu câte medalii am revenit acasă. Lucrurile nu pot continua bazându-ne doar pe inițiative private și doar pe câțiva oameni pasionați cu adevărat de sport ce au rămas în structurile de stat și care se străduiesc fără prea mare succes. Efortul trebuie sa fie unul comun, susținut de o strategie la nivel național, pe termen lung.
  • Ești, totodată, un promotor al educației alternative și unul dintre părinții ce consideră că sportul este necesar pentru sănătatea și mintea unui copil, ce sfaturi ai pentru parintii care vor să le insufle celor mici pasiunea pentru activitățile fizice?
  • Consider că sportul nu este doar necesar, ci este obligatoriu să facă parte din viețile noastre. Nu degeaba se spune „Minte sănătoasă în corp sănătos.” Le recomand tuturor părinților să facă ei sport, în primul rând, pentru propria sănătate, dar și pentru a fi un exemplu pentru copiii lor. În al doilea rând să-și încurajeze copiii să facă mișcare, zilnic – în parc, în sală sau într-un cadru organizat, nu contează unde. Le mai recomand să aibă grijă la alimentație, la odihnă și la starea emoțională, sunt elemente esențiale pentru a avea un copil sănătos din toate punctele de vedere. Iar în cazul în care copiii își doresc să facă un sport la nivel de performanță, le recomand cu căldură să țină cont de dorințele acestora și să-i încurajeze, să le fie alături, necondiționat. Nu în ultimul rând să facă mișcare împreună, să participe la competiții de amatori, să petreacă timp jucându-se, râzând, ascultându-se, cunoscându-se pe sine. Asta va clădi o relație părinte-copil extraordinar de frumoasă și armonioasă.

 

  • Care crezi că vor fi unele dintre trăsăturile definitorii ale unui adult crescut să-i placă sportul?
  • Nu vreau și nici nu pot să generalizez, dar cunosc mulți sportivi sau foști sportivi care sunt extrem de modești, organizați, responsabili, serioși și implicați. Ca să nu mai vorbesc de atitudinea deschisă, prietenoasă, corpul bine lucrat la foarte mulți dintre ei și un psihic echilibrat.

 

  • Mulțumim pentru interviul acordat și mult succes în viitoarele tale proiecte!
  • Cu mare drag, mulțumesc și eu și mult succes și vouă în tot ce faceți!

 

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.