Parenting

Rolul tatălui în educația copilului

Chiar dacă suntem obișnuiți să vedem mai mult mamele drept componenta cea mai activă din cuplu atunci când vine vorba de educația copilului, influența tatălui nu trebuie sub nici o formă trecută cu vederea.

Asemenea mamei, rolul tatălui îmbracă mai multe forme. Acesta este model, sprijin financiar, emoțional, legătura copilului cu lumea exterioară.

 

De ce este importantă implicarea tatălui?

Femeile și bărbații reprezintă tipuri diferite de manifestare a personalității. Interacțiunea copilului cu persoane de ambele sexe îi asigură acestuia stimuli diferiți, și implicit, o varietate mai mare de soluții în relaționarea pe care o va avea cu cei din jurul său de-a lungul vieții.

Spre deosebire de limbajul mamei, care tinde să fie unul simplificat, pentru a facilita înțelegerea copilului, limbajul tatălui este unul în mod natural „necenzurat”, fiind de natură să-l stimuleze pe cel mic, să îl determine să-și depășească limitele de înțelegere. Astfel, dezvoltarea cognitivă și capacitatea de a rezolva probleme este mai pronunțată în cazul copiilor care au o relație bună cu tatăl lor.

Bărbații tind uneori să fie elementul mai activ, încurajându-și mereu copilul să încerce mai mult, să riște mai mult. De aceea, prezența celor doi îi asigură copilului un mediu propice în care poate învăța diverse moduri de abordare a situațiilor și dificultăților întâlnite pe parcursul dezvoltării.

Studiile arată că există o diferență între dezvoltarea copiilor în a căror familie tații se implică „de bunăvoie”  și a celor în care tații devin implicați forțați de circumstanțe (poate din cauza pierderii locului de muncă). În cel de-al doilea caz, tații pot avea tendința să fie refractari ideii de a adopta sarcini „de femei” în cadrul familiei, ceea ce duce la tensiuni între părinți, implicit la un mediu stresant și negativ dezvoltării armonioase a copilului.

Așa cum mamele și tații diferă ca stil de „predare”, și fiii și fiicele au moduri diferite de raportare la tată.

 

Ce învață fetele în relația cu tatăl?

Copiii învață nu doar direct de la părinte, ci și din observarea interacțiunilor dintre părinți. Astfel, s-a demonstrat stiințific că fetele care se bucură de prezența tatălui în viața lor, ajunse la maturitate se integrează mai bine în societate.

Mai mult, fetele care cresc într-un cadru familial echilibrat învață din interacțiunea tatălui cu mama ce așteptări să aibă de la un bărbat și dezvoltă un nivel sănătos al stimei de sine. Într-o familie în care tatăl abuzează mama sau își neglijează rolul de părinte, fiicei îi lipsesc stima de sine și o imagine sănătoasă despre ea însăși, lucru ce va face loc în viața sa de adult relațiilor cu bărbați abuzivi. Psihologii ne arată că fetele vor căuta într-un partener acele trăsături pe care le-au observat la tatăl lor, deoarece aceasta presupune repetarea unor tipare comportamentale pe care știu să le gestioneze.

De regulă, bărbații tind să fie mai protectivi în relația cu fiicele lor, față de relația cu fiii. Atenție însă a nu cădea în extrema supraprotecției! Fiica ar putea, în cazul acesta,  să devină mult prea pasivă și dependentă de o figură masculină din viața ei, fie în mod reactiv, să încerce să depășească limitele controlului parental prin dezvoltarea unor relații cu bărbați total opuși modelului oferit de tată.

 

Ce învață băieții în relația cu tatăl?

Fie de nivel de implicare al tatălui în educația băiețelului, acesta din urmă își emulează tatăl în materie de comportament vizavi de persoanele feminine din viața lui și nu numai. Responsabilitatea, respectul, sprijinul sau lipsa acestora sunt copiate de cel mic.

Fiul caută aprobarea tatălui în ceea ce face, astfel, în mod inconștient, spiritul competitiv este antrenat în joacă, la fel ca și testarea limitelor personale, dar și a normelor sociale.

Băieții care dezvoltă o relație apropiată cu tații devin adulți mai responsabili, chiar dacă emotivitatea și apropierea sufletească sunt considerate prerogative strict feminine.

Influența tatălui asupra copilului poate fi atât directă, prin mesajele transmise de acesta, cât și indirectă, prin sprijinul economic oferit (sau nu) familiei sau comportamentul său în casă. Acolo unde emotivitatea și îngăduința maternă pot fi ușor de neînețeles pentru cel mic, predictibilitatea sprijinului patern aduce echilibru și încredere de sine.

Dat fiind că timpul petrecut de tați alături de copiii lor este vădit mai limitat decât cel petrecut de mame, este cu atât mai important ca tatăl să fie constant și disciplinat, deoarece orice gest al său este mai ușor de memorat și copiat de către copil.

Indiferent dacă că ai fată sau băiat, dacă ești prezent sau nu în viața sa, copilul absoarbe și oglindește totul din mediul în care crește, așa că asigură-te că faci tot posibilul ca exemplu tău să fie unul pozitiv.

 

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.