Parenting

Saloane, saloane cu baloane!

Saloane, saloane cu baloane! - RevistaMargot.ro

Numai cine nu are copil mic nu știe cât de complicat poate fi uneori să ajungi la coafor să te tunzi sau să ai timp să îți faci unghiile.

De obicei în primii ani de viață ai lui bebe unul dintre părinți e la serviciu, iar celălalt este full time cu copilul, și pe lângă asta are și o mulțime de alte treburi casnice de făcut.

De aceea, de multe ori orice altceva extrem de important de făcut face dintr-o manichiură un vis frumos pentru multe dintre mămici.

Pornind de la această nevoie cât se poate de reală (voi discuta probabil într-un alt articol despre presiunea de a fi și mamă, și frumoasă și devreme acasă) au apărut în București saloane de înfrumusețare care se promovează ca fiind mum friendly, mai exact, care susțin că au amenajate locuri de joacă și că pun la dispoziție personal care se ocupă de cei mici cât timp mamele acestora se „răsfață”.

Eu am aflat despre un astfel de salon de pe un grup de „mămici” si într-o zi, după ce am văzut o poză cu mine din vremurile în care aveam timp să îmi fac singură unghiile, mi-am zis că nu se mai poate așa si am nevoie urgentă de o manichiură.

Așa că am sunat la salonul în cauză si mi-am facut o programare.

Nu m-am dus cu bebe, pentru că era încă mica și până i-am făcut ROR-ul am fost destul de rezervată în a o lăsa să interacționeze cu copii necunoscuți, ținând mai ales cont de curentul destul de puternic anti-vaccinare de la noi.

Dar ă gândeam cu oarecare confort că voi putea merge și cu ea, și ce idee minunată este acest concept.

Experiența a fost însă una cel puțin stranie din mai multe motive:

  •  interiorul mi s-a părut murdar înca de la intrare și nu sunt nici pe departe o fanatică a curățeniei, era dezordine iar canapele păreau pur și simplu murdare;
  •  nu era nimeni la recepție, iar în cele din urmă când un angajat a venit de la locul de joacă pentru copii a „găsit” cu greu programarea;
  •  o mămică cu doi copii se aranja la păr, unul dintre copii plângându-i în brațe, celălalt țipând alergând de colo, colo; mie nu-mi sună atât de relaxant!
  •  doamna de la epilat, unde m-am strecurat până mi-a venit rândul la manichiură, era absolut îngrozită de conceptul promovat de salon. Mi-a povestit cât urăște ea copiii care urlă prin salon, cât de mult nu le suportă pe mamele „astea” care vin cu copiii după ele și într-un final absolut halucinant relata cum „desigur că sunt tot mai mulți băieți gay pentru că îi târăsc mamele după ei la saloane de cosmetică”;
  •  când a venit rândul meu la manichiura, mama care se aranja la păr a început să țipe și aproape în lacrimi spunea că ea pleacă „așa”, adică jumătate nearanjată, „că nu se poate, i s-a promis că un angajat al salonului va sta cu copiii” (cât timp ea se aranjează).

Recunosc că m-am întors acasă un pic năucă și m-am tot gândit la experiența asta.

Parcă fusesem teleportată într-un film de comedie, nu-mi venea să cred că experiența fusese cât se poate de reală.

Am fost profund deranjată mai ales de experiența cu cosmeticiana, de faptul că era homofobă și pentru că întrezăream la ea un fel de ipocrizie: lucra totuși într-un salon concept care ar fi trebuit să fie mum&child friendly, iar detesta tocmai această categorieși nu avea nicio reținere în a se exprima (recunosc că și eu am încurajat-o un pic punându-i întrebări, defect professional ce să-i faci).

M-am gândit apoi să fac o postare pe grupul unde îmi fusese recomandat salonul, dar am avut rețineri. Știam însă că asta ar fi însemnat poate chiar pierderea locului de muncă pentru cineva.

Care era de totuși problema cu această idee bună și cum implementarea sa a putut să eșueze în asemenea fel?

Am întors problema pe toate părțile și mi-am adus aminte că serviciile oferite erau la prețuri similare cu cele de la alte saloane. Mi-am adus aminte că mă așteptasem să fie mai scump, dar nu a fost. Așa mi-a apărut în minte una dintre posibilele cauze și anume una care ține de concurența de pe piață.

Altfel spus, acest salon concept suporta costuri mai mari decât toate celelalte saloane cu care intra în competiție, măcar pentru faptul că trebuie să suporte o chirie mai mare (vezi spațiul de joacă).

În timp ce concurența pe piața saloanelor beauty este și așa destul de mare, clientii vizați sunt mamele cu copii mici și foarte mici care nu au (sau nu își permit) o bonă și nu au nici un alt ajutor, deci o categorie de potențiali clienți cu venituri nu foarte mari, de aceea creșterea tarifelor nu reprezenta o soluție viabilă.

În final, poate cel mai important lucru este faptul că eu cred că toată această presiune și toate aceste constrângeri au fost de fapt transferate către personalul salonului care de fapt trebuia să facă mai multe lucruri și care nu este motivat suficient astfel încât să contribuie la o atmosferă relaxantă. Să fim serioși, eu aș propune spor de stres pentru cei care se ocupă de copii, nu e o muncă deloc ușoară.

Și totuși, în continuare lipsește ceva din ecuația asta, și anume o soluție. Din punctul meu de vedere rezolvarea poate intra ușor în catagoria politicilor publice pe care statul le implementeaza pentru susținerea familiilor cu copii mici.

Mă gândesc ce schimbare considerabilă ar face niște deduceri fiscale pentru asemenea proiecte antreprenoriale care vin în sprijinul nevoilor pe care le au tinerii părinți, politici care să reducă riscul ca avantajul comparativ pe piață să fie de fapt câștigat prin exploatarea angajaților.

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.