Sănătate

Soarta legii vaccinării, la fel de incertă ca şi momentul stopării epidemiei de rujeolă

Soarta legii vaccinării, la fel de incertă ca şi momentul stopării epidemiei de rujeolă - RevistaMargot.ro

În luna septembrie se vor împlini doi ani de la declararea epidemiei de rujeolă în România (30 septembrie 2016). Este cea mai gravă epidemie de acest fel din Europa, dar şi din istoria recentă a ţării noastre. Bilanţul provizoriu – în schimbare de la zi la zi – aproape 15.000 de îmbolnăviri şi 59 de decese.

Cauza principală a epidemiei se cunoaşte deja – rata scăzută a acoperirii vaccinale pentru vaccinul ROR (împotriva rujeolei,rubeolei şi oreionului).
În mod paradoxal, nici epidemia nici decesele zecilor de nou-născuţi nu au trezit la realitate părinţii copiiilor care au vârsta pentru imunizarea antirujeolică. Mai mult, vaccinul ROR se înscrie în topul vaccinurilor refuzate de părinţi.

Astfel, potrivit datelor Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), refuzul la vaccinarea cu ROR are cea mai importantă pondere în cadrul refuzului general.

Raportat la numărul total de copii neimunizaţi corespunzător cu ROR până la vârsta de 18 luni, în cazul a 8,7% motivul nevacinării a fost refuzul. Prin comparaţie, la vaccinul BCG (împotriva tuberculozei), rata de refuz este de numai 1,9%.

Ar mai fi de menţionat că rata de refuz are o valoare mai mare în mediul urban, comparativ cu mediul rural.

Aceste date au fost centralizate în luna februarie 2018 de către CNSCBT şi cuprind antecedentele vaccinale ale 14 766 de copii născuţi în iulie 2016.

În ceea ce priveşte acoperirea vaccinală cu o doză de ROR, doar 12 judeţe au reuşit să atingă nivelul optim de 95%. În 30 de judeţe ale ţării, acoperirea vaccinală s-a situat între 81,1% şi 94,8%. La nivel naţional, 89,6% dintre copiii cu vârsta de 18 luni aveau o doză de ROR, potrivit documentului prezentat de CNSCBT.

Este de amintit însă şi declaraţia Adrianei Pistol, director al CNSCBT şi vicepreşedinte al Societăţii Române de Epidemiologie, cu ocazia Conferinţei Naţionale RoVaccin 2018 din luna martie. Adriana Pistol atrăgea atenţia că, în februarie 2018, rata de vaccinare cu ROR nu depăşea 45% la nivel de ţară. La doza suplimentară, de nouă luni, rata era „undeva la peste 20%”.

Dezinformarea privind siguranţa vaccinului ROR persistă

Vaccinul ROR continuă să reprezinte în mod aberant spaima multor părinţi din mediul urban. Bazându-se pe ceea ce citesc pe internet, din surse foarte discutabile, sau pe spusele altor persoane la fel de dezinformate ca şi ei, părinţii îşi „feresc” copiii de ROR.

Posibila legătură între ROR şi declanşarea autismului, demontată de numeroase studii de anvergură în ultimele două decenii, rămâne încă un „argument” puternic împotriva vaccinării.

Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la publicarea articolului lui Andrew Wakefield şi al altor 12 autori privind inducerea unui autism regresiv în urma imunizării cu vaccinul trivalent ROR. Ulterior a devenit evident că datele studiului respectiv au fost fraudate şi că Wakefield s-a aflat în conflict de interes. De exemplu, îşi înregistrase din 1997 un patent de vaccin antirujeolic şi, în plus, primise peste 400.000 de lire sterline de la un avocat implicat în procese împotriva unor companii producătoare de vaccinuri.

Din păcate, toate dovezile ştiinţifice care au fost publicate în toţi aceşti ani se pierd în noianul de informaţii false răspândite fără vreo îngrădire pretutindeni.

Când nu este invocat riscul autismului, sunt prezentate aşa-numitele reacţii adverse severe ale vaccinului.

Pe platformele antivacciniştilor circulă fotografii, adesea imposibil de privit, cu copii aflaţi în stare gravă, chipurile, după vaccinarea ROR. Există cel puţin două astfel de cazuri mediatizate în ultimele luni după ce s-a descoperit că fotografiile respective erau furate de pe site-uri străine. Acestea nu reprezentau altceva decât copii cu maladii extrem de rare, fără vreo legătură cu vaccinarea.

Din nefericire, impactul acestor manipulări este colosal. În lipsa unor campanii susţinute de informare corectă, părinţii rămân convinşi că vaccinul le poate îmbolnăvi copiii. În consecinţă, refuză imunizarea micuţilor lor, expunându-i în mod real la îmbolnăvire şi chiar la deces.

Speranţa creşterii ratei vaccinale, legată de legea vaccinării

Proiectul legii vaccinării a fost aprobat anul trecut de Guvern, mai exact pe 9 august 2017. Deci în urmă cu circa un an.

Printre prevederile cheie ale proiectului de lege se numără:

-Obligativitatea vaccinării copiilor cu vaccinurile prevăzute în Calendarul Național.

-Obligativitatea ca părinții care refuză vaccinarea copiilor lor să se informeze. Mai exact, în caz de refuz, aceştia vor trebui să se prezinte în faţa unei comisii, al cărei rol este de a furrniza părintelui informaţii necesare şi corecte în ceea ce privește vaccinarea. Neprezentarea la comisie poate atrage anumite sancţiuni pentru părinte.

-Interzicerea accesului unui copil nevaccinat într-o comunitate (grădiniță, școală etc) în caz de epidemie.

Cu toate că proiectul legii vaccinării a fost adoptat de Senat în luna octombrie a anului trecut, în 2018, dezbaterile din Camera Deputaților (for decizional) au avansat lent.

Mai mult, există o serie de amendamente depuse de deputata PSD Cristina Dumitrache în scopul eliminării „sancțiunilor excesive”. O parte dintre acestea se referă la obligativitatea administrării unor vaccinuri și la aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legii. Introducerea acestor amendamente ar goli actul normativ de conţinut şi l-ar face inutil.

Unii dintre reprezentanţii opoziţiei sunt de părere că legea bate pasul pe loc deoarece nu există voinţă politică din partea majorităţii parlamentare în acest sens. Mai mult, proiectul ar fi blocat din cauza antivacciniştilor mascaţi din Cameră, care nu se opun de fapt obligativităţii, ci vaccinării în general.

Prezentă în Neamţ în prima săptămână a lunii august, ministrul Sănătății, Sorina Pintea, şi-a exprimat nemulţumirea faţă stagnarea legii la Comisia de Sănătate din Camera Deputaţilor.

„Faptul că s-a întârziat atât de mult adoptarea ei derivă din neînţelegerile referitoare la adoptarea sau nu a sintagmei „obligativitate”. Din punctul meu de vedere, dacă din lege se elimină această sintagmă nu am făcut nimic”, a afirmat ministrul conform presei locale.

O comunitate pro-vaccinare cu aproape 68.000 de membri

Dovada că informarea corectă poate face diferenţa şi că părinţii au nevoie de îndrumare pentru a înţelege importanţa vaccinării există deja.

Pe una dintre reţelele sociale de la noi a luat naştere cel mai mare grup din lume dedicat exclusiv sprijinirii părinților în decizia de a vaccina.

„Vaccinuri şi vaccinare – clarificări şi sprijin pentru părinţi” numără în prezent peste 67.600 de membri. Pe grup pot fi postate în orice moment întrebări la care răspund virusologi, infecţionişti, alergologi, medici de familie etc.

Când se va reuşi oare să se creeze o astfel de iniţiativă şi la nivelul autorităţilor statului român?

Legea vaccinării ar putea ajuta în acest sens. Însă cine ştie sub ce formă va ieşi viitorul act normativ din forul decizional al Parlamentului…

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.