Sănătate

Secretele reuşitei alăptării cu implanturi mamare

Secretele reuşitei alăptării cu implanturi mamare - RevistaMargot.ro

Augmentarea mamară este una dintre cele mai populare operaţii estetice în rândul femeilor tinere.

Cele care optează pentru această modificare a aspectului lor fizic ajung să se întrebe, mai devreme sau mai tâziu, dacă vor putea alăpta.

Ei bine, răspunsul poate fi şi „da” şi „nu”.

Ce influenţează capacitatea de a alăpta cu implant mamar?

1. Locul inciziei

Alegerea locului inciziei pentru inserarea implantului este definitorie pentru posibilitatea de a alăpta.

Incizia prezintă riscul de a deteriora glandele şi canalele galactofore, cât şi nervii sau vasele de sânge din zonă.

Când aceasta se face aproape de areola mamară sau de mamelon, implicaţiile sunt semnificative.

Sensibilitatea mamelonului poate fi ireversibil compromisă. Există inclusiv pericolul lezării nervului care declanșează reflexul neurohormonal pentru producerea laptelui și declanşarea lactaţiei.

Dintre cele cinci tipuri de incizii (inframamară, axilară, periareolară, periumbilică și transabdominală), abordarea inframamară şi cea axilară sunt considerate a avea cel mai mic impact asupra producției de lapte.

2. Amplasarea implantului

În cazul în care implantul este plasat între țesutul glandular și stratul muscular, creşte probabilitatea exercitării unei presiuni asupra canalelor și a glandelor mamare.

În schimb, când implantul este introdus sub stratul muscular (mai exact, sub muşchiul pectoral) femeia are mai multe şanse să îşi păstreze capacitatea de a alăpta.

3. Mărimea implantului

Implanturile de dimensiuni mai mari prezintă risc crescut de diminuare a producţiei de lapte matern, indiferent de modul în care sunt amplasate.

Explicaţia este simplă: acestea exercită o presiune mai mare asupra ţesutului mamar.

Femeile care au în plan naşterea unui copil şi doresc să alăpteze trebuie deci să aleagă implanturi mai mici.

4. Ponderea ţesutului cicatriceal

Ţesutul cicatriceal rezultat în urma intervenţiei chirurgicale şi augmentaţiei poate genera zone de duritate a sânului, distorsiuni și durere.

Aceste probleme se pot extinde până la canalele de lapte, afectând lactaţia.

Din cauza unor posibile blocaje ale excreţiei de lapte, există un risc mai mare de angorjare a sânilor şi de producere a mastitei.

Efecte nedorite ale implanturilor care pot afecta capacitatea de a alăpta

-Sâni sensibili şi dureroşi

-Atenuarea sau lipsa sensibilităţii la nivelul areolei şi mamelonului

-Congestii postoperatorii manifestate prin afecţiuni precum galactoree (scurgeri spontane din sân în afara perioadei de alăptare) sau formarea galactocelului (chist de lapte)

-Afectarea glandei mamare sau a altor structuri implicate în procesul de lactaţie şi alăptare.

Ce riscuri sunt pentru bebeluş

Această problematică este dominată de păreri contradictorii.

Majoritatea implanturilor mamare sunt formate dintr-un înveliş de silicon umplut cu soluție salină sau gel de silicon. Preocuparea faţă de posibilitatea producerii unor efecte negative se manifestă în special în cazul gelului de silicon.

Potrivit susţinătorilor siguranţei implanturilor mamare, nu există dovezi că acestea ar dăuna unui copil alăptat, chiar și în eventualitatea scurgerii gelului din implant.

Siliconul este un element chimic inactiv și, cel mai probabil, nu se absoarbe în tractul gastrointestinal al bebelușului alăptat.

Pe de altă parte, unii specialişti consideră că implanturile cu gel de silicon pot puneîn pericol fătul din pântecul mamei sau copilul alăptat.

Siliconul prelins accidental din implant poate străbate bariera placentară cu efecte necunoscute asupra fătului. De asemenea, scurgerile pot ajunge şi în laptele matern. Nici în acest caz nu se cunosc efectele şi dacă există cu adevărat riscuri pentru nou-născut.

Totuşi, în lipsa unor studii concludente care să evidenţieze aceste riscuri, se apreciază că laptele matern este benefic şi când există implanturi mamare.

Strategii pentru o alăptare de succes

În general, femeile cu implanturi sunt sfătuite să alăpteze dacă au această posibilitate.

▪ Pentru a trece peste eventualele probleme, se recomandă apelarea la un consultant în lactaţie.

▪ Ca şi la femeile fără implanturi mamare, trebuie respectate detalii precum: poziţia corectă în timpul alăptatului, ataşarea adecvată a bebeluşului la sân, alăptarea regulată şi cât mai frecventă etc.

▪ Îngrijirea sânilor este esenţială, având în vedere că sânii cu implanturi pot fi mai sensibili şi mai dureroşi. Se impune aplicarea de creme pentru protecţia mameloanelor.

▪ Efectuarea cu regularitatate a masajului sânilor. Acesta contribuie la stimularea inervaţiei din zonă şi previne înfundarea canalelor de lapte. De asemenea, masajul sau aplicarea unei comprese calduţe ajută atunci când mamelonul este retractat. Acest lucru se întâmplă adesea ca urmare a presiunii implanturilor asupra glandelor mamare.

▪ Mulgerea, eventual cu ajutorul unei pompe, fie când lactaţia este peste nevoile bebeluşului, fie când laptele este insuficient. Implanturile dau în mod eronat senzaţia că sânul este tot timpul plin cu lapte, afectând mecanismul FIL (feedback inhibitor of lactation). Prin mulgere sau alăptare frecventă se previne trimiterea către creier a semnalului de oprire a lactaţiei şi diminuarea cantităţii de lapte.

▪ Administrarea de suplimente pentru stimularea lactaţiei, dacă secreţia de lapte este modestă.

În orice caz, când glanda mamară este intactă şi nu există alte impedimente, mamele cu implanturi nu trebuie să renunţe la alăptare.

Implanturile nu vor fi afectate din această cauză, iar soluţii pentru stimularea lactaţiei sunt destule. Depinde doar de alegerea mamei. Este libertatea ei să decidă dacă se va număra printre femeile care au mai dărâmat un mit. Acela conform căruia alăptarea cu implanturi nu este posibilă.

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.