Sănătate

Vaccinarea în România

Rate de imunizare sub nivelul recomandat de OMS şi prea multe polemici

România se confruntă în acest moment cu o gravă epidemie de rujeolă care contabiliza la 21 iulie circa 8.250 de cazuri de îmbolnăviri şi 32 de decese. Epidemia a afectat în principal copiii din grupele de vârstă de până la 15 ani, 98 % dintre persoanele îmbolnăvite nefiind vaccinate împotriva rujeolei. De menţionat că imunizarea cu vaccinul antirujeolic (administrat sub formă combinată – ROR (împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei) – se face, în mod obişnuit, la vârsta de 1 an şi se repetă la vârsta de 5 ani.

Acest episod a readus în discuţie probleme mai vechi privind scăderea constantă a ratei de imunizare la toate vaccinurile, lipsa unei strategii coerente pentru informarea corectă a publicului şi conştientizarea acestuia legat de importanţa vaccinării copiilor, asigurarea deficitară a stocurilor de vaccin, cât şi lacunele legislative din domeniu. Este aşadar vorba de mai multe cauze care au influenţat, mai mult sau mai puţin, procesul de vaccinare de la nivel naţional şi au condus la situaţia complicată din momentul de faţă.

Nu trebuie însă trecută cu vederea reducerea drastică a ratei vaccinării împotriva unor maladii foarte periculoase pentru copii, cât şi pentru adulţi. Astfel, potrivit datelor Ministerului Sănătăţii (MS), în prezent, la nivel național, se înregistrează o scădere dramatică a acoperirii vaccinale la preparatele împotriva bolilor infecțioase incluse în cadrul Calendarului Național de Vaccinare, care se situează sub limita de 95 % recomandată de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). De exemplu, la nivelul anului 2014, pentru copiii în vârstă de 18 luni, acoperirea vaccinală la nivel național și pe tipuri de vaccinuri a înregistrat valori de 81,3% pentru BCG, 76,4% pentru hepatitic B, 51,7 % pentru DTP, HiB și VPI, și respectiv de 73% pentru ROR.

Conform Calendarului Naţional de Vaccinare, copiii trebuie vaccinaţi astfel: în primele 24 de ore de viaţă cu vaccinul antihepatitic B pediatric; în prima săptămână de viaţă cu vaccinul BCG, împotriva tuberculozei; la 2, 4 şi 11 luni cu vaccinul hexavalent DTPa – VPI – HiB – HB (diftero – tetano – pertussis acelular – poliomielitic – Haemophilus B – hepatitic B; la 1 an şi la 5 ani cu vaccinul ROR (rujeolic – rubeolic – oreion); la 6 ani cu vaccinul tetravalent DTPa – VPI (diftero – tetano – pertussis acelular – poliomielitic inactivat); la 14 ani cu vaccinul dT (difterico-tetanic). Vaccinul pneumococic conjugat este introdus în calendarul de vaccinare doar în funcţie de fondurile disponibile.

Controversele situaţiei stocurilor

În polemica aprinsă care a acompaniat toată perioada de epidemie de rujeolă, problema rezervelor necesare de vaccin a fost una dintre cele mai invocate. La începutul anului, noul ministru al Sănătăţii anunţa că situația este dificilă în privinţa anumitor stocuri de vaccin. De exemplu, la vaccinul DTPa – VPI, stocul era epuizat, nicio procedură de achiziţie a acestuia nefiind în derulare, iar, la vaccinul hexavalent, abia în luna decembrie 2016 se finalizase licitația de achiziție şi semnarea acordurilor cadru cu furnizorii era în curs.

La ROR erau însă disponibile 200.000 de doze. Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, în ultimii trei ani nu au existat sincope în aprovizionarea cu vaccin ROR, doar în februarie 2017 fiind epuizate stocurile în câteva judeţe ale ţării.
În acest an ministerul a mai achiziţionat 574.262 de doze de vaccin. „Stocul acoperă pe deplin necesarul de vaccin antirujeolic din România, pentru întreg anul, și limitează drastic efectul de contagiune al bolii”, susţin reprezentanţii MS. ”Autoritatea națională de sănătate a demarat deja toate procedurile legale și administrative pentru achiziționarea vaccinurilor incluse în Programul Național de Vaccinare pentru următorii patru ani. În consecință, apariția unei eventuale crize a vaccinurilor sau a unei noi epidemii de rujeolă va fi puternic limitată, dacă nu chiar eliminată”, precizează aceeaşi sursă într-un comunicat.

 

Măsuri

Ca orice tragedie din România, epidemia de rujeolă a avut şi părţi bune, în sensul că s-au mai mişcat unele lucruri. Ministerul Sănătății a derulat în procedură de urgență toate achizițiile necesare pentru asigurarea vaccinurilor cuprinse în Programul Național de Vaccinare şi a implementat un program de raportare a stocurilor de vaccinuri disponibile în teritoriu. Totodată a fost modificat cadrul legislativ referitor la procedura de achiziţie, pentru a permite achiziţii multianuale ale vaccinurilor.
De asemenea, la solicitarea Ministrului Sănătății, Comisia Europeană (CE) a avizat favorabil, în procedură de urgență, decizia de suspendare temporară a exportului intracomunitar a vaccinului combinat care protejează împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR).
În primăvara acestui an, a fost pusă în dezbatere publică şi mult-aşteptata lege a vaccinării, care a generat nemulţumiri deopotrivă în tabăra celor pro-vaccin şi în cea a opozanţilor. Legea ar urma să intre în vigoare în anul 2019.

 

Noutăţile viitoarei legi a vaccinării

Conform expunerii de motive din preambulul actului normativ, se are în vedere reglementarea activității de organizare și finanțare a procesului de vaccinare în România, în scopul prevenirii și limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare. De asemenea, proiectul de lege ar trebui să ducă la „creșterea acoperirii vaccinale pentru toate tipurile de vaccinuri incluse în Programul Național de Vaccinare, astfel încât să se asigure un status imun corespunzător al copiilor împotriva principalelor boli prevenibile prin vaccinare, precum și conștientizarea părinților sau reprezentanților legali ai acestora privind beneficiile vaccinării, siguranța, calitatea și reacțiile adverse posibile în caz de vaccinare”.

Una dintre noutăţi se referă la copiii care intră în colectivităţi: „În vederea asigurării dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, garantat de stat, înscrierea acestora într-o colectivitate de învățământ se va face numai după prezentarea documentelor care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii sau a unei scheme de recuperare pe care să o realizeze în termen de un an”.
În timp ce unii au criticat aspru ideea obligativităţii vaccinării, în general, alţii consideră că proiectul propus nu este suficient de drastic cu părinţii copiilor nevaccinaţi.

Autorii legii susţin însă că scopul principal al actului normativ nu este acela de a sancționa părinții sau reprezentanții legali ai copiilor, ci „de a asigura o informare mai bună a acestora asupra tipurilor de vaccinuri administrate, asupra beneficiilor acestora, asupra stării de sănătate a copiilor, asupra riscurilor la care se expun prin nevaccinare”. „De asemenea, prin prezentul proiect de lege, devine primordial rolul medicului de familie privind informarea părinților și stabilirea unei relații de încredere între medic și pacient, respectiv părinții, în acest caz, dar și rolul statului în asigurarea și garantarea sănătății la nivel populațional”, mai precizează inițiatorii, în expunerea de motive.

De menţionat că în 11 dintre statele membre UE (Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franța, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Malta) vaccinările sunt obligatorii și admiterea într-o unitate de învățământ sau colectivitate se realizează numai pe baza dovezii de vaccinare completă conform schemelor naționale. Sunt exceptate doar cazurile de contraindicații medicale dovedite.

 

De ce nu îşi mai vaccinează românii copiii

În România, numeroşi părinţi decid să nu îşi vaccineze copii, considerând că îi protejează. Ei sunt încurajaţi în acest sens de multiplele voci care promovează pericolele vaccinărilor. Cei care pledează împotriva vaccinurilor spun că aceste preparate biologice sunt deosebit de toxice şi pot avea efecte adverse devastatoare, mergând până la favorizarea unor maladii de temut, inclusiv boli autoimune. Se vorbeşte, de asemenea, despre un conţinut periculos de metale grele, mercur sau aluminiu, de adjuvanţi de origine animală care pot provoca mult rău.
Mai mult, chiar unii medici susţin că vaccinurile reprezintă un atac asupra sistemului imunitar în formare al copilului şi că, din cauza vaccinărilor, s-ar fi produs o creştere explozivă a bolilor cronice grave la copii, precum alergii, autism, sindromul ADHD.
Nu în ultimul rând, internetul abundă în site-uri care îi îndeamnă pe români să nu îşi vaccineze copiii, pentru că le pun acestora viaţa şi sănătatea în pericol. Grupul opozanţilor vaccinării este unul foarte puternic şi activ.

 

Cazul vaccinului anti-HPV

Acest curent anti-vaccinare a avut efecte semnificative şi în eşecul demersului de imunizare anti-HPV. Campania de vaccinare demarată în 2008 în România a contabilizat puţin peste 2% din populaţia feminină aflată la vârsta optimă a primei doze de vaccin (grupul ţintă a fost reprezentat de fetele de clasa a IV-a). Şi cea din 2009 a avut un rezultat similar, astfel încât rata de acceptare abia s-a apropiat de 5%. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât România are cea mai mare rată a cancerului cervical şi cea mai mare mortalitate determinată de cancerul cervical din toată Europa. În fiecare an, sunt diagnosticate aproximativ 4.340 de noi cazuri de neoplasm cervical, în timp ce numărul de decese produse de această maladie depăşeşte 1.900 anual (estimări pentru 2012). Totodată, cancerul de col uterin este al doilea cel mai frecvent neoplasm întâlnit la femeile de 15-44 de ani şi al patrulea tip de cancer care produce cele mai multe decese la femei (sursa: Human Papillomavirus and Related Diseases Report – Romania – HPV Information Centre 15 decembrie 2016, www.hpvcentre.net).

 

Decizie crucială privind importanţa consensului ştiinţific

Şi în ţările occidentale, informaţiile vehiculate în media sau pe altă căi privind riscurile vaccinurilor au mare influenţă în rândul populaţiei. O astfel de imagine devaforabilă a fost dobândită de vaccinul anti-HPV care a afectat grav unele campanii de imunizare şi chiar le-a stopat. Este de notorietate cazul Japoniei cu o pondere a vaccinărilor de numai 1%. Cu toate că, din punct de vedere medical, nu s-a stabilit o legătură certă între anumite probleme serioase de sănătate (incusiv decese, potrivit unor plângeri) şi administrarea vaccinului anti-HPV, numărul mare de reclamaţii, unele ajunse până în instanţă, a influenţat dramatic percepţia opiniei publice privind posibilele efecte adverse ale imunizării.
Şi dacă până acum reclamanţii aveau mai puţine şanse de a obţine daune morale și materiale, o recentă decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) ar putea schimba radical situaţia. Conform magistraţilor forului citat, chiar şi în absenţa consensului ştiinţific, judecătorii ar putea lua în considerare „anumite elemente invocate de solicitant” ce reprezintă „indicii grave, precise şi concordante” pentru „a stabili existenţa unui efect secundar al vaccinului şi a unei legături între acesta şi maladia provocată”. Hotărârea CJUE vine în contextul reclamaţiei unui francez, vaccinat împotriva hepatitei B în anul 1998, care a dezvoltat, un an mai târziu, scleroză multiplă. Această decizie va creşte şansele obţinerii de compensaţii din partea companiilor farmaceutice.

 

În loc de concluzii

În aprilie 2017, Organizația Mondială a Sănătății arăta într-un comunicat că epidemia de rujeolă din România, care a izbucnit în februarie 2016 și este departe de a se fi încheiat, a apărut pe fondul unei scăderi succesive, în ultimii ani, a ratei de vaccinare anti-rujeolică. „Trendul descendent înregistrat de acoperirea vaccinală împotriva principalelor boli transmisibile, prevenibile prin vaccinare, reprezintă una dintre cele mai stringente probleme de sănătate publică cu care se confruntă România în prezent”, afirmă reprezentanţii OMS.

De asemenea, specialiștii atrag atenția asupra importanței respectării schemelor naționale de vaccinare pentru a asigura cea mai bună protecție posibilă împotriva bolilor prevenibile prin vaccinare.
Aceştia reiterează faptul că vaccinarea s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție a unor boli infecțioase cu un impact negativ major asupra sănătății publice. Numai în perioada 2012-2015, vaccinurile au prevenit peste 5 milioane de decese pe glob.

Datorită vaccinării, România nu a mai avut nici un caz de difterie din 1989 şi nici un caz de poliomielită din 1992. Cât timp va trece până vom putea eradica rujeola şi rubeola, la care românii sunt campioni în UE în privinţa numărului de îmbolnăviri?

Rămâne de văzut. Deocamdată trebuie să scăpăm de epidemia în curs. Şi să vedem forma finală a legii vaccinării pentru a şti dacă se va schimba cu adevărat ceva…

 

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.