Educație

Tu cum vorbești cu copilul tău?

Tu cum vorbești cu copilul tău?

“Tu cum vorbești cu copilul tău?” Aparent, este o întrebare simplă, banală chiar. Dar ea se demonstrează a fi una extrem de complicată, mai ales când vine vorba de adolescenți. Căci, nu-i așa, copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari.

Nu sunt (încă) mamă de adolescent, dar, recunosc, că mă sperie un pic etapa ce stă să vină. Cu toate că, în anumite momente, mi se pare ca adolescența a început, cel puțin la noi, pe la 4 ani.

Și pentru că încerc să mă informez din timp și să-mi mențin optimismul (sunt curioasă cum voi reacționa la aceste rânduri peste vreo 4-5 ani), am acceptat invitația de a participa la un eveniment intitulat sugestiv: “Discuții relaxate, subiecte dificile”.

Tu cum vorbești cu copilul tău?

 

Evenimentul a marcat lansarea proiectului Reziliența și prevenirea violenței în contextul consumului excesiv de alcool în rândul familiilor din România, organizat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), CDEP Step by Step, cu sprijinul Ursus Breweries.

Evenimentul a avut loc în contextul celei de-a 30-a aniversări a Convenției cu privire la Drepturile Copilului, în preajma Zilei internaționale a Drepturilor Copilului care se sărbătorește în fiecare an pe 20 noiembrie.

Cei ce au încercat să descurce ițele încurcate ale parenting-ului modern au fost: Daniela Boșca (Gheorghe), coordonator al proiectului si Director Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil, Cristina Koleci, trainer și career coach pentru copii și tineri, Carmen Anghelescu, psiholog CDEP Step by Step, Anca Serea și Cristian China Birta, în calitate de părinți de copii adolescenți.

Tu cum vorbești cu copilul tău?

Las mai jos câteva din ideile, informațiile de bază, cu care am plecat de la această discuție.

  • Bebelușii nu trebuie lăsați să plângă și în nici un caz nu se alintă atunci când vor în brațe. Au nevoie că aparțin cuiva și că cineva/ ceva le aparține. Iar adevăratul atașament se formează atunci când adulții susțin bebelușul și îi sunt alături cu dragoste.
  • Ce se întâmplă cu noi până la 3-4 ani, ne marchează toată viața. Căci în primele 1000 de zile de viață se formează propriile repere ale copilului.

  • Copiii trebuie lăsați să facă alegeri și să ia decizii de la vârste cât mai fragede, cu susținerea părinților. Astfel se formează structurile intelectuale.
  • Unul din ingredientele fericirii la copii este autocontrolul acestora (aș zice și al părinților). Pentru asta, copiii trebuie să devină independenți, responsabili, implicați în luarea deciziilor, toate combinate cu multă, multă iubire din partea părinților.
  • Atenție mare să nu confundăm siguranța copilului cu controlul acestuia.
  • Așteptările părinților trebuie să fie în concordanță cu realitatea, pentru a evita falsa stimă de sine (faptul că cea mică merge la tenis, nu înseamnă că va fi următoarea Simona Halep).
  • De obicei, cu cât un copil este dus la mai multe opționale, asteptările părinților cresc, la fel cum crește numărul copiilor nefericiți și a adolescenților depresivi (Atenție, așadar, la presiunea pe care o punem pe copii. Visele noastre neîmplinite din copilărie nu sunt și visele lor și nici nu sunt datori să le îndeplinească. Mi-ar fi plăcut și mie să știu să cânt la pian, asta nu înseamnă însă că celei mici trebuie să îi placă pianul).
  • Legat de relația dintre așteptările foarte ridicate ale părinților și eșecul în adolescență s-a făcut referire la cartea scrisă de Madeline Levine, “Prețul privilegiului”. Din păcate, în vremurile actuale, se pune mai mult accent pe partea material și mai puțin pe cea emoțională. Iar timpul de calitate petrecut cu copiii noștri este din ce în ce mai redus.
  • Rolul părintelui este acela de a reponsabiliza copilul și de a-i satisface nevoile, nu dorințele.

  • La Harvard, în anii ’60 a fost ințiat studiul intitulat “Testul bezelei” (pentru mai mult informații, căutați cartea cu același titlu, scrisă de Walter Mischel), care testa capacitatea copilului de 3-4 ani de a-și amâna o bucurie, copiii în cauză fiind urmăriți până la vârsta adultă. Una din concluziile studiului e că acei copii care rezistă tentației, dau dovadă de autocontrol și răbdare, calități ce le-au adus și realizări mai târziu, în viața profesională.

Citiți aici mai multe detalii legate de acest proiect, rezultatele din anii anteriori, așteptările privind ediția actuală, dar și multe surse de informații utile.

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.