Dacă tot este vară și a venit vacanța, echipa de la școală sau grădiniță v-a propus deja o tabară în care copiii voștri ar putea să își petreacă câteva zile.

Și, uite așa, încep frământările și discuțiile în familie pe această temă, dar și consultările pe rețelele de Social Media. Cu toate că nu am înțeles niciodată cum te poate ajuta experiența prietenilor sau a unor necunoscuți în luarea unei astfel de decizii. Răspunsurile le veți primi tot de la copil și de la voi înșivă.

Cum știm dacă copilul nostru este pregătit să meargă singur în tabără?

În primul rând, cred că și părinții trebuie să fie pregătiți și împăcați cu gândul că, pentru câteva zile, vor scăpa frâiele de sub control. Căci, de cele mai multe ori, temerile sunt ale lor. Desigur, nu este o decizie ușoară și nu-ți va răspunde nimeni la întrebările: Oare va mânca și dormi fără mine? Va ști să se spele singur(ă)? Va adormi fără mine?

Răspunsurile, firești de altfel, ar trebui să vină din modul în care fiecare din noi și-a educat/ obișnuit copilul. Plus, să nu uităm totuși, că taberele încep de la 5 ani când copilul ar trebui să achiziționeze deprinderile de a mânca, de a se spăla singur și de a dormi fără părinți (vorbim strict de tabără, nu de co-sleeping).

Ca să nu mai menționăm că taberele din zilele noastre nu mai au nici o legătură cu cele cu care am fost noi obișnuiți când eram noi copii. Acestea sunt în locații moderne, cu baie în cameră și cu suficient de mulți supraveghetori care să îi ajute pe cei mici.

Așadar, care este vârsta optimă pentru a merge în tabără?

Este, cu siguranță, cea la care părinții și copiii se simt confortabil cu această idee.

În cazul nostru, vârsta optimă a fost la 5 ani, când fata noastră a mers în prima ei tabără.

Ea era (și este în continuare) un copil independent, capabilă să mănânce, să se spele singură și să ceară ajutorul atunci când este nevoie. Mereu dornică și entuziastă de a experimenta o săptămână departe de părinți.

I-am explicat în detaliu faptul că noi nu vom fi prezenți alături de ea pe perioada taberei. Și ne-am asigurat că a înțeles acest lucru, fără nici un fel de presiune.

Tabăra a fost organizată de grădiniță, așadar mergea cu copii și adulți pe care îi cunoștea deja.

Experiența nu a fost una 100% pozitivă din cauza slabei mobilizări a însoțitorilor, însă aceasta este o discuție separată.

Am apreciat enorm faptul că fetița noastră ne-a povestit ce nu i-a plăcut în tabără. Am asigurat-o că, împreună, vom da un feed-back organizatorilor. Lucru care s-a și întâmplat în cursul ultimului an de grădiniță. Am ținut mereu cont de aceste cerințe ale ei și i-am respectat întotdeauna dreptul de a-și exprima propria opinie.

Dincolo de aceste părți neplăcute, pentru copilul nostru a contat enorm faptul că timp de o săptămână s-a descurcat singură, fără noi.

Și mai mult, și-a păstrat intact entuziasmul față de mersul în tabără, așteptând-o cu nerăbdare pe următoarea.

Acum, la șapte ani, tocmai a participat la cea de-a patra sa tabără, împreună cu colegii de la școală de această dată. Iar entuziasmul si fericirea pe care i le aduc aceste zile sunt la cote maxime. Așadar, în luna august, așteptăm o ieșire cu colegii de la școală, cu cortul, de data aceasta.

Cam aceasta este, pe scurt, experiența noastra legată de tabere.

Fiecare copil are propriul ritm de dezvolare și propria relaționare față de tabere. E bine să vă ascultați copiii și în acest subiect. Mai ales dacă ei își doresc cu ardoare o experiență de acest gen. La fel și în cazul în care dvs. considerați că o tabără i-ar prinde bine copilului, însă acesta simte că încă nu este pregătit.

Puteți citi aici și părerea unui psiholog legat de vârsta optimă pentru mersul în tabără.

sursa foto: Lela Online