Alăptarea sau un apel la toleranță
Văd din ce mai des în mediul online dezbateri extrem de aprinse pe tema alăptării sau a vaccinării. De fapt, de cele mai multe ori, sunt monoloage ale unor deținători ai adevărului universal, prea puțin dispuși să asculte, ca să nu mai vorbim să accepte și celelalte fațete ale chestiunii în cauză. Ambele teme nasc discuții interminabile, frustrări mai vechi sau mai noi ies la suprafață și, doar la un click distanță, purtăm adevărate războaie în spatele tastaturii.
Cu prilejul Săptămânii Mondiale a Alăptarii ce are loc în perioada 1-7 august am ales să vorbesc despre această temă, lăsând vaccinarea pentru mai târziu.
Nu încape nici o îndoială că laptele matern este unul dintre cele mai bune lucruri care i se poate întâmpla unui copil și că alăptarea este benefică atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. Cu toate acestea, nu ar trebui să uităm că alăptarea este un o alegere personală și un gest profund intim. Mamele și femeile, în general, nu ar trebui judecate pentru alegerile făcute, căci, în final, nimeni nu știe mai bine ca tine ce se petrece în corpul sau în sufletul tău. Cu toate acestea, de multe ori văd mame puse la zid din varii motive, iar alăptarea este, mai mereu, în capul listei. Ori, o mamă, are nevoie de suport, de încurajări și de informații corecte, în nici un caz să fie arătată cu degetul.
Cunosc femei care au alăptat ani de zile, femei care nu au avut lapte, femei care au ales să nu alăpteze nicio zi, deși aveau lapte, femei cu boli incompatibile cu alăptarea, femei pentru care alăptarea a fost un chin și altele pentru care a fost un lucru firesc. Toate suntem doar mame în fața copiilor noștri.
Faptul ca alăptăm sau nu, o lună, un an sau trei ani nu ne face mai puțin mame sau mame mai bune, ori mai rele. Nu înseamnă că ne iubim mai mult sau mai puțin copiii, ci că facem propriile alegeri, de bunăvoie sau forțate de circumstanțe.
Fiecare copil este unic, la fel și mama sa. Cum ne creștem pruncii, dacă îi alăptăm sau nu, cât le dăm să sugă, sunt alegerile personale ale fiecăreia dintre noi.
Alăptarea înseamnă conectare cu bebelușul, dar nu este singurul mod în care te poți conecta. Fac parte din categoria mamelor pentru care alăptarea a fost un chin și nu am simțit niciodată acea conectare profundă promisă la cursurile de puericultură sau povestită de prietenele mele. Am simțit-o însă la primul zâmbet al fetiței mele sau când o țineam cu orele în brațe.
Alăptarea este un gest de iubire, dar nu este singurul pe care îl putem oferi copiilor noștri și în nici un caz nu este o unitate de măsură a dragostei pe care le-o purtăm.
Alăptarea înseamnă toleranță și respect față de restul mamelor, indiferent de modul în care acestea își hrănesc copiii.
