Cum prevenim problemele de imagine ale copilului

Puţini dintre noi îşi aduc aminte să fi fost preocupaţi în mod special de aspectul fizic în vremea copilăriei.

Copiii din ziua de azi cresc însă într-o lume în care importanţa unei înfăţişări perfecte este adesea exagerată.

Mai mult, perfecţiunea fizică este promovată ca o condiţie obligatorie a obţinerii succesului şi a aprecierii celor din jur.

Aspectul fizic ideal este promovat de media vizuală, de reviste şi, evident, de platformele de social media. Chiar şi la şcoală, copiii şi tinerii se află sub presiunea imaginii perfecte, deoarece interacţionează cu colegi care vor să arate ca nişte staruri.

Moda selfiurilor stimulează şi mai mult dorinţa copiilor de a impresiona prin aspect fizic şi vestimentaţie. Unii dintre ei devin dependenţi de această practică şi fac o obsesie din a arăta cât mai bine.

Din păcate, părinţii nu îi pot feri pe copii de toate aceste influenţe negative. Dar ei îi pot ajuta pe cei mici să aibă o părere pozitivă despre corpul lor şi să îşi dezvolte stima de sine.

Rolul părinţilor

Implicarea părinţilor în construirea unei imagini sănătoase a copilului despre propria înfăţişare nu trebuie amânată.

Cercetările sugerează că micuţii îşi formează de timpuriu (chiar mai devreme de vârsta de 3 ani) o opinie despre corpul lor şi pot dezvolta anumite complexe încă din copilăria mică.

Cele mai preocupate de aspectul fizic sunt fetele, care îşi doresc să fie cât mai slabe. Ele riscă să dezvolte tulburări de alimentaţie precum anorexia, bulimia sau, mai nou, binging-ul (mâncatul necontrolat, în cantităţi foarte mari şi într-un interval scurt).

Şi băieţii pot suferi de diverse complexe precum cele legate de o musculatură prea puţin dezvoltată sau o înălţime mică.

Conform rezultatelor unor studii, băieții subponderali ar fi chiar mai expuşi riscului de a se îmbolnăvi de depresie decât fetele supraponderale.

Educarea copiilor începe prin autoeducarea părinţilor. Deoarece părinţii îşi pot influenţa negativ copiii fără să îşi dea seama.

De exemplu:

Modul în care mama îi vorbeşte fiicei despre complexele sale legate de aspectul fizic o poate determina pe cea mică să dezvolte propriile frustrări.

În mod similar, preocuparea excesivă pentru o dietă hipocalorică, lipsită de nutrienţii necesari, poate fi adoptată şi de copii, mai ales de fetiţe.

Aşadar, părinţii trebuie să fie foarte atenţi la mesajele pe care le transmit involuntar micuţilor lor.

Iată câteva exemple de mesaje aparent inofensive care trebuie evitate:

• Greşit: Mama ta urmează o dietă pentru a fi mai slabă.
  Corect: Mama ta încearcă să mânânce cât mai sănătos.

• Greşit: Mama ta face exerciţii pentru a slăbi şi a arăta mai bine.
• Corect: Mama ta face exerciţii pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi tonusul.

• Greşit: Cât de frumoasă este această actriţă ! Aş vrea sa arăt ca ea.
• Corect: Ce calităţi deosebite are această actriţă ! Este mereu atentă şi generoasă cu cei din jur, în ciuda celebrităţii ei.

Ce măsuri ajută

Părinţii îi pot ajuta pe copiii să înterpreteze corect importanţa aspectului fizic.

Cei mici vor fi mai puţin expuşi riscului de a dezvolta probleme de imagine dacă:

-Învață noţiuni de bază despre corpul lor şi modul în care funcţionează acesta.

-Sunt ajutaţi să aibă grijă de corpul lor şi să aibă un aspect îngrijit tot timpul.

-Li se explică faptul că nu există perfecţiune fizică, iar anumite stereotipii şi standarde create artificial de media sunt lipsite de valoare.

-Părinţii le spun cuvinte frumoase despre cum arată şi evită cu desăvârşire comentariile negative privind anumite defecte fizice.

-Le sunt cumpărate haine drăguţe (nu de lux), care le plac şi li se potrivesc felului lor de a fi.

-Le este permis să experimenteze noi stiluri, desigur fără excese neconforme cu vârsta lor. Acest aspect este foarte important în special la adolescenţi.

-Sunt învăţaţi să fie activi în fiecare zi pentru a se dezvolta armonios.

-Li se asigură o alimentaţie cât mai sănătoasă şi un program echilibrat de odihnă versus activitate.

-Sunt întrebaţi despre frământările pe care le au referitor la aspectul lor fizic. Dacă acestea persistă, copiii trebuie îndrumaţi şi consiliaţi pentru a se evita dezvoltarea complexelor de imagine pe termen lung.

Problemele de „body image” pot fi trecătoare în cazul copiilor, fără a-I afecta în vreun fel.

Există însă şi destule situaţii în care copiii suferă ani în şir din cauza acestora, cu consecinţe foarte periculoase: tulburări de alimentaţie, izolare, depresie, lipsa respectului de sine etc. Aceste frustrări se pot prelungi până în etapa de adult, afectându-le întreaga viaţă.

De aceea, problemele de imagine ale copilului nu trebuie considerate nişte „copilării” şi trecute cu vederea.

Iar cel mai simplu este ca ele să fie prevenite.

Image via Bloglovin’