Parenting

Ghid pentru părinții ce au copii cu dizabilități de învățare

Ghid pentru părinții ce au copii cu dizabilități de învățare - RevistaMargot.ro

Educarea unui copil este o sarcină grea în sine, iar atunci când ai de-a face cu un copil cu deficiență de învățare, aceasta devine o adevărată provocare.

Din fericire însă, există o receptivitate tot mai mare a părinților față de mersul la specialiști, astfel că puteți afla din timp dacă puiul suferă de vreo deficiență de învățare.

Astăzi o să vorbim despre una dintre cele mai frecvent diagnosticate dizabilități, și anume ADHD, cunoscută și sub numele de deficit de atenție.

Chiar dacă auzul acestui diagnostic îi poate neliniști pe părinți, nu este un motiv de îngrijorare. Există specialiști care te pot ajuta, literatură de specialitate și o mulțime de resurse online.

În funcție de gradul acestui deficit, se poate alege o schemă de tratament medicamentoasă, o terapie comportamentală sau o combinație între cele două. Ca orice tratament, ambele variante au atât avantaje, cât și dezavantaje.

Este important de reținut că deși terapia comportamentală poate fi de ajutor, deoarece tratează cauza, nu doar efectele sindromului, trebuie să fim atenți să nu încercăm să „dresăm” copilul. Scopul terapiei este să-i acorde un ajutor în a duce o viață normală în pofida diagnosticului, nu să-l facă să se simtă conștient de sine sau complexat.

Pentru început, cei mai simpli pași pe care-i poate face orice părinte pentru a-l ajuta pe un astfel de copil:

  • Folosește formulări încurajatoare. Este ușor să cedezi și să cazi pradă nerăbdării, dar tonul ridicat sau iritat vor lucra în defavoarea amândurora. Copilul simte starea părintelui. Fii optimist și încrezător, astfel ca puiul tău să nu se simtă judecat.
  • Indiferent de activitatea de învățare pe care o alegeți, reține că trebuie să repetați.
  • Pune-i la dispoziție obiecte anti-stres. Pot fi lucruri mici, cu care să se joace cât timp repetați o poezie sau orice altceva. Poți privi ADHD-ul nu ca pe o lipsă de atenție, cât ca pe un surplus de energie. Acordă-i o modalitate de a scăpa de această energie, fizic dacă se poate, pentru ca el să se poată concentra intelectual pe sarcina sa.
  • Ca să nu-și piardă răbdarea, mizează pe o variație de stimuli și exerciții. Este o șansă minunată de a-ți pune la încercare creativitatea, iar asta se va răsfrânge și asupra copilului, care va învăța la rândul lui să caute multiple resurse. Toată lumea are de câștigat.
  • Fii atent la ciclurile circadiene și observă în ce perioade ale zilei copilul este mai activ sau nivelul energiei sale este mai scăzut. Astfel îți vei putea ghida alegerea activităților, și va aprecia și el că nu-i vei cere să facă ceva foarte solicitant în perioada în care este cel mai obosit, să spunem.
  • Excesul de energie poate fi canalizat prin distribuirea sa în ritmuri. Concret, poți face asta stabilind un dialog cu cel mic. Alternați rolurile. Vorbești tu, răspunde el și tot așa. Ritmul joacă un rol cheie în redistribuirea energiei sale debordante. Încearcă să-l încorporezi în cât mai multe aspecte ale vieții cotidiene.
  • Folosește-te de activități diferite pentru a atinge același obiectiv.
  • Acordă mai mult timp activităților. Ai răbdare, chiar dacă durează mai mult, principal este să găsească răspunsurile singur, pentru a căpăta încredere de sine și treptat, drumul către răspuns va fi tot mai ușor de accesat.
  • Dacă aveți de lucrat cu întrebări pe marginea unui text, este util să ai posibile răspunsuri pe cartonașe. Astfel, cel mic nu-și pierde răbdarea jonglând cu reamintirea textului și formularea unui răspuns. În timp, va ajunge să funcționeze autonom.
  • Orice joc fizic, sau pe tabletă, care presupune aranjarea obiectelor sau a unor cuvinte pe categorii, este un exercițiu binevenit. Atenție însă să alegi o temă care îl atrage, pentru a nu simți-o pe aceasta ca pe o datorie, ci ca un joc.
  • Mahjong este un joc pe calculator care presupune realizarea de perechi de cărți identice. Se poate juca și contratimp, pentru stimularea competitivității.
  • Un exercițiu puțin mai avansat este acela de asociere a unor imagini cu cuvinte.
  • Nu neglija nici partea motrică. Încercați împreună jocuri care exersează coordonarea mână-ochi, precum tenisul de masă, darts, popice. Copilul va crede că vă jucați, când, de fapt, lucrați intens!

 

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.