Călătorii cu copiii

Zboruri lungi cu bebelușii – sfaturi și ponturi

Perspectiva unor zboruri lungi cu bebelușii voștri vă încântă, dar vă și sperie în același timp? Încercăm să demonstrăm că astfel de zboruri nu sunt deloc imposibile, cu un pic de organizare. Și cum altfel, decât discutând cu mame care au trecut prin asta. De la ele vom afla sfaturi și ponturi pentru zboruri lungi, liniștite, cu copiii voștri. Valabile și pentru copii trecuți de perioada bebelușească.

Primul episod este povestea Alinei (31 ani), a soțului ei, Ryuta (35 ani) și a fiicei lor, Mirei (1 an și 5 luni). Enjoy!

Eu sunt antropolog și specialist în folclor japonez. Soțul meu este fost pilot pentru garda de coastă, actualmente tătic full-time pentru Mirei. Mirei este mare iubitoare de păsări, cărți cu Daruma (un fel de păpușă-talisman, modelată după fondatorul budismului, Zen, în Japonia) și cățărări în locuri care fac adulții să strige “Nuuuu”. Înainte de Mirei, e eram destul de hoinari, atât din cauza meseriilor, cât și pentru că așa ne e firea. Mirei ne-a mai potolit puțin, a domolit ritmul călătoriilor și ne-a învățat să stăm mai mult într-un loc și să ne bucuram de lucrurile mici. Tot ea ne-a făcut să înțelegem cât de mult învățăm, de fapt, în și din călătorii.

Prima călătorie a lui Mirei a fost un tur de forță când avea doar cinci luni. A mers din Okinawa, partea cea mai sudică a Japoniei, la Hirosaki, în celălalt capăt al țării, pentru o conferință de-a mea. Zborul a inclus o escală la Tokyo și a durat o zi întreagă. Am plecat de acasă de dimineață și am ajuns la Hirosaki pe seară, după o călătorie cu autobuzul de la aeroporul din orașul Aomori. După conferință, am zburat tot via Tokyo în Tottori, unde locuia la vremea aceea Ryuta, nu înainte ca Mirei să învețe să se rostogolească.

Achizițiile și călătoriile merg mână în mână.

Până la patru-cinci luni a făcut cinci zboruri de câte o oră – două.

La opt luni am venit în România pentru botez, vizitat bunici și încă o conferință. Zbor Okinawa-București de vreo 20 de ore. În timpul sederii în România, am dat o fugă la Londra, unde locuiește sora mea. Acolo am experimentat primii muci, fără febră și primul “mama”, storcător de lacrimi.

Dupa ce am fost la bunicii din București, a trebuit  să îi vizităm și pe cei din Hokkaido, părinții lui Ryuta locuind la celălalt capăt al Japoniei, într-o zonă cu climat exact opus celui de pe insula noastră. Așadar, la zece luni, în noiembrie, am fost în Hokkaido. Zbor cu escala la Tokyo, o călătorie care durează în total o zi întreagă. Acolo a văzut prima ninsoare.

Apoi ne-am mai liniștit o vreme. În ianuarie 2019 au început să ne mănânce din nou tălpile, așa că, cu puțin înainte ca Mirei să împlinească un an și eu  să ma întorc la serviciu, am fost până în Taiwan, unde am participat la o nuntă. Zborul a durat mai puțin de două ore, formalitățile la graniță și ele cam tot atât. În aprilie, când Mirei avea un an și trei luni, am mers la o conferință de două zile în Osaka. Un zbor de două ore din Okinawa. La două zile de la întoarcerea din Osaka, am plecat din nou spre România, iarăși un zbor de peste 20 de ore, pentru că am curatoriat o expoziție de fotografie în București.

Am luat căruciorul cu noi doar de două ori, dar a rămas nefolosit. Wrapul țesut sau elastic a fost principalul mijloc de transport până la aeroport și în timpul călătoriei.

Am călătorit mereu în formulă completă: mama, tata și Mirei. Excepție au făcut primul zbor către Hirosaki, când ne-am întâlnit cu tati pe escală și a zborului de întoarcere din Tottori, când am fost doar eu și Mirei.

 

Landou în avion?

La primele zboruri am rezervat landou. Uneori îl primești și fără rezervare, dar e o chestiune de noroc. Nu aș putea să spun cu cât timp înainte trebuie rezervat, cred că depinde de companie. Recomand ca în momentul când cumpărați biletul să și dați un telefon la compania aeriană și să-i întrebați de landou.

(Sursă foto: garuda-indonesia.com)

La zborurile efectuate după împlinirea vârstei de un an, nu am mai rezervat. În principiu, landoul nu ar trebui folosit dacă copilul se ridică singur în picioare. Totuși am primit loc cu landou și l-am acceptat mulțumiți, pentru că spatiul de la picioare e mai mare și am avut loc unde să punem jucării și alte lucruri necesare călătoriei.

Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului

1 2 3
Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.