Interviuri

Experimentul unei mămici ecologiste: Iulie fără plastic

Proiectul unei mămici ecologiste: Iulie fără plastic - RevistaMargot.ro

Dragi cititori,

Încep prin a vă mărturisi că venirea fiului meu, Radu, pe lume mi-a adus automat și multe schimbări de mentalitate. Probabil acest lucru se întâmplă în viața fiecărei femei atunci când devine mamă. Sau cine știe, poate pentru mine acesta a fost momentul maturizării, în care am început să îmi pun niște întrebări, să descopăr lucruri care, deși erau chiar sub nasul meu, nu căutasem niciodată să le înțeleg.

Deși mereu m-am considerat o persoană cu grijă pentru natură, pentru tot ceea ce mă înconjoară, am ajuns să realizez că în fond lucrurile nu stăteau așa cum mi le imaginam eu.

Am realizat astfel că acțiunile mele, unele foarte ignorante de altfel, au un impact mare asupra viitorului nostru – al meu, al lui Radu, al planetei.

Plimbările zilnice cu Radu au început să fie meditative. Meditații ruinate de diverși factori: mașini parcate aiurea, borduri înalte sau multe, foarte multe gunoaie – chiștoace, pungi, PET-uri, toate mizeriile aruncate pe jos. Pe jos unde copilul meu mic se juca. În lipsa unei puteri de a putea acționa în vreun fel, fugeam în locuri precum Grădina Japoneză sau orice loc timid și retras, fără gunoaie.

Doar că realitatea realităților m-a lovit abia într-o zi când am aruncat propriul gunoi menajer. Cât gunoi poate să producă o familie cu un copil! De ce consum atât de mult? De unde provin toate aceste lucruri?

Și uite așa… am început să citesc, să mă informez și să aflu că plasticul din viața de zi cu zi este incredibil de dăunător pentru natură. Am ridicat ochii și am privit în jurul meu, unde stăteau: cinci geluri de duș în recipiente din plastic, fructe în caserolă de plastic, hârtie igienică învelită în plastic, lapte într-o sticlă de plastic.

Oooops, ia uite…chiar eu sunt de vină pentru o parte din „gunoiul” din viața mea. Eu sunt consumatorul care până acum nu a realizat ce face. Credeam că dacă duc la reciclat PET-uri/sticlă, etc., problema e rezolvată. Dar problema e mult mai adâncă, aceasta nu ține de lipsa reciclării neapărat, ci în primul rând de noi…consumatorii, care cumpărăm impulsiv.

Într-o zi cu soare un fluture m-a urmărit și ne-a dat târcoale mie și lui Radu de mai multe ori. Era o zi în care grijile de mamă, oboseala și lipsa socializării mă loviseră, eram low… Dar această insectă minunată m-a bucurat. Și atunci am realizat: „Ah, de cât de puțin am nevoie în fond! Am un copil sănătos,  un partener alături, natura în juru-mi, chiar și un fluture…despre asta este vorba, despre Micile Bucurii!”.

Am știut din clipa aceea că trebuie să transmit această veste mai departe, să le reamintesc și altora că micile lucruri în viață ne fac cu adevărat fericiți. Așa a apărut ideea Micilor Bucurii, un grup pe o platformă de socializare online, unde vreau să discutăm beneficiile unei vieți trăite în armonie cu natura, să încercăm împreună să fim un pic mai eco.

Cum ar fi să cumperi mai conștient? Să realizezi impactul pe care îl au asupra mediului produsele ambalate în plastic pe care le folosești și fericirea efemeră indusă de acestea. Dacă ai pune ambalajul la reciclat sau dacă și mai mult, ai evita cumpărarea acestora, ai reuși să creezi o fericire de lungă durată… căci natura îți va mulțumi pe termen lung.  Să nu mai vorbesc despre ce înseamnă susținerea industriei din zona în care locuiești și a micilor afaceri locale, care fac cu dragoste produse handmade. E un ripple effect după ce conștientizezi că prin pași mici poți face bine la scară mare.

Mi-a luat cam un an să reușesc să creez pe Facebook grupul de care vorbeam mai sus, Micile Bucurii. Mi-aș dori ca acesta să fie destinat strict femeilor, ca să putem vorbi în liniște despre fluturi, reciclat și cupe menstruale. Am remarcat încă din prima săptămână că am făcut o alegere potrivită. Femeile care au devenit membre ale grupului s-au  implicat enom și schimbarea ușor, ușor a apărut.

Între timp am aflat de July Plastic Free, care este o provocare pornită din Australia ce are ca scop conștientizarea asupra consumului de plastic din viața noastră. Am găsit și varianta românească – Iulie Fără Plastic. Mi-am transpus entuziasmul într-un e-mail și le-am transmis membrilor fondatori că vreau să ajut, să mă implic în a informa cât mai mulți oameni despre această inițiativă. Și uite așa, Micile Bucurii a ajuns să susțină campania Iulie Fără Plastic. M-am bucurat să văd că ideea mea a avut succes încă din primele zile, ba mai mult, câteva site-uri locale mi-au oferit coduri de discount pentru comunitate creată, cu scopul de a-i ajuta pe aceștia să facă mici schimbări care să îi ajute să renunțe la plastic.

Pe grupul de Facebook au loc discuții zilnice legate de mici descoperiri: lapte în sticlă de sticlă, pastile pentru mașina de spălat care nu vin ambalate individual, etc. Suntem abia în a 6-a zi, iar informațiile strânse acolo depășesc orice așteptare pe care am avut-o vreodată!

Alătură-te și tu în încercarea de a trăi o lună de zile fără a utiliza plasticul atât de omniprezent în viața noastră modernă!

Doar împreună, prin mici pași, putem reuși să salvăm această planetă!

 

Semnat:

Roxana Buzețelu, mama lui Radu

 

Voi reveni cu noi mărturisi ale provocărilor pe care le-am întâmpinat în cadrul experimentului „Iulie fără Plastic”! Fiți pe fază!

Proiectul unei mămici ecologiste: Iulie fără plastic -

Roxana, alături de Radu, pregătiți să facă față unui Iulie fără Plastic

Distribuie:
Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.